Marcel Ciolacu este într-o criză de destin. Ar vrea să facă pasul cel mare spre o demnitate supremă-n stat, dar dizabilitățile sale – în relaționări externe – îl țin legat de scaunul propriei măriri și al inevitabilei prăbușiri în groapa săpată altora.
Hegemonii lumii nu-l vor premier. Se pare că nici prezidențiabil. Stelele au colportat împotriva sa, aceleași care l-au ajutat odată să urce pe scaunul ”nevrednicei” Viorica Dăncilă. Prin lovitura de palat pe care i-a dat-o, împreună cu senatorul Paul Stănescu, un hrebenciuc fără vocație de guzgan rozaliu, s-a calificat în postura deloc tragică de cățărător pe cadavre.
C’est la vie. Urcușurile fastuoase sunt urmate de căderi spectaculoase.
Stele norocoase l-au urcat în scaunul lui Liviu Dragnea. La timpul respectiv, saltul părea uriaș. De la ușier, la președinte, în doi pași și trei mișcări.
Sărmanul Don Marcel, ce bine mai vâslea barca lui Dragnea
Vajnic băiat de casă al fostei conduceri a PSD, era vâslașul neobosit al bărcii la celebra partidă de pescuit a premierului Sorin Grindeanu și a președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, descris de cel din urmă ca ”ecologist,” într-o postare din aprilie 2017. Premierul în funcție la acea vreme luase în ac nouă știuci, ”o performanță pentru un începător,” în admirația mânuitorului de vâsle.
Lingușitor, cum îl descriau camarazii, fostul partener de vânătoare al lui Omar Hayssam a ajuns vicepremier în guvernul Tudose. Obișnuia să spună că are poze și cu teroriști și cu prim miniștri.
Don Marcel, asistat de astrele sale norocoase, cu o gentilețe lapidată de obediențele sale față de sistem, a dat-o cu cracii în sus pe Viorica Dăncilă, făcând-o cât ai zice poc irelevantă. Mai are sens să reamintim că absolventul de Drept de la Facultatea Ecologică și doctorand al Academiei SRI (cu lucrarea nefinalizată n.a.) a fost printre primii semnatari ai petiției de demitere a fostului său protector, Liviu Dragnea?
Citește și: Soluțiile de pace ale gânditorilor liberi din SUA
Caracterul e barometrul moralității omului, spunea cândva un gânditor. Cocoțat pe cadavre, a fost gratulat de președintele Iohannis, căruia acum i-ar lustrui și pantofii numai să-l accepte prim ministru, cu apelativul „Jó napot kívánok, PSD!” N-a ripostat. Cu un calm incorijibil, a mers mai departe. A revenit în grațiile sistemului, de unde, zic apropiații, n-a plecat niciunde.
Don Pascale, pardon Don Marcel, e mai mult Nae Cațavencu decât Zaharia Trahanache?
Într-o discuție despre profilul politrucilor de azi, o serie de învățăcei, aspiranți la viitoarele poziții de comandă ale noului PSD, aveau dubii în a-l încadra pe domnul președinte într-o tipologie de tip Zaharia Trahanache, ajuns prefect cu viză de la centru sau Nae Cațavencu, ilustrul parvenit, grobian, grosolan și impostor, pus să conducă dregătoria partidului, după deviza ”scopul scuză mijloacele.” Am îndrăznit să-l compar pe domnul președinte al noului PSD cu Nae Cațavencu. Înfumurat și impertinent, când folosește instrumentele șantajului, cunoscutul personaj al lui Ion Luca Caragiale se schimbă și devine lingușitor și slugarnic, când pierde scrisoarea de la Zoițica.
Don Marcel a pierdut scrisoarea de recomandare pentru postul de premier la rotativă. Se dă acum de ceasul morții!
Dar să facem o tumbă în istoria recentă.
Compromat, pe banii lui Don Marcel
Cu o răbdare de șarpe aflat la marginea vizuinei, Marcelino a acceptat ca altul să fie premier, în urma mezalianței de interes PSD-PNL. Dar a lucrat alesul, pe la spate, prin foștii colegi din Colegiul Național de Apărare.
Don Marcel este azi tulburat. Nu tulburel, ca vinul nelucrat. Simte în ceafă tropotitul cailor foștilor tovarăși de ospețe și de mâncat fâneața grasă a guvernării. Altfel cum se explică golirea trezoreriilor, pentru a plăti campaniile de compromat ale lui Sorin Grindeanu (fost coleg de bloc) și Vasile Dîncu?
După ce a dat sondorilor fâșicuri groase, doar din dorința de a fi cocoțat în topul încrederii românilor, simte cum se-neacă în vulcanii noroioși pe care tot el i-a stârnit.
Să-i fie veleitatea curmată de cuțitul vânătoresc, pus alături de trofeele majoratului? Sau l-au lucrat băieții pădurilor din dreapta sau din stânga căii București-Ploiești?
Factorul extern e suveran. În zadar a slujit factorul intern.
Nu are limbă comestibilă
Liderul noului PSD trece, în aceste zile, prin grele încercări. I-au murit porumbeii voiajori, chitiți să ducă mesajele de vasalitate, departe, către Hegemon.
Ar vorbi direct cu cei care năimesc prim-miniștri, dar i se prea limbă-plimbă-limba-n-gură.
În școlile înalte n-a studiat lecția de onoare camaraderească, altfel cum se explică jihadul stârnit împotriva foștilor colegi de ambuscadă? Știe strategii, dar pe front e fără cască.
S-ar retrage un timp în cazemata lui fracsu’ din Pârscov în deal, dar îi e frică de gonacii pe care nu i-a omenit cum se cuvine! Să rămână în plină vară fără roiul din jurul său, el, floarea de salcâm din Pădurea spânzuraților?
Sculele de sistem sunt de unică folosință
În zadar l-a învățat mama de mic: “ce ție nu-ți place, altuia nu face.” Poate că a lipsit și la orele de fizică și nu știe că acțiunea are și reacțiune.
N-ar pleca din sediul de pe Kiseleff, nu din cauza tăunilor ”neigenizați” de Neicușor și de Dona Clotilde, ci de frică să nu pățească pățaniile pățiților săi.
Neinstruiții cred că Don Marcel suferă de beția puterii. Înțelegătorii zic că are alergie la praful din perdele. Slugile îi piaptănă barba. Doar nimicul stă cuibărit, printre cărăbușii din livadă, și așteaptă să devoreze în întuneric prada.
Vrăjitoarele pregătesc globul de soroc.
VOCILE LUMII
Ioan Hosu
Șef al Departamentului de Comunicare și Relații Publice al Facultății de Științe Politice din Universitatea Babeș-Bolyai (UBB)
”Marcel Ciolacu are mai multă experiență în comunicarea politică și publică decât premierul Nicolae Ciucă. Lucrul acesta o să îl vedem manifestat tot mai puternic, dincolo de măsuri administrative (bani pentru săraci n.a.), sau obiective atinse administrativ, sume absorbite. Important este să vedem cum se vor traduce aceste nuanțe administrative în înțelegerea electoratului pe care îl ai, sau a potențialului electorat. Nu notorietatea contează aici, ci intenția de vot, dacă ar fi alegeri duminica viitoare, cu cine votează omul, asta îl interesează pe politician” – a spus sociologul Ioan Hosu, după lansarea programului „Sprijin pentru România,” potrivit Europa liberă.
