Am mai afirmat de mult ori că în cazul în care elevii și părinții acestora vor ajunge să dicteze modul în care este organizat sistemul educațional, ar fi mai bine să închidem toate școlile și să punem capăt jocului de-a învățătura.
Că vrem sau nu să admitem, din nefericire, cea mai mare parte a elevilor nu sunt conștiincioși, nu au înțeles importanța educației pentru viitorul lor, dovadă fiind și interesul scăzut pentru examenul național de Bacalaureat.
În același timp, din nefericire, România este plină de părinți inconștienți care ar dori ca odraslele lor, eventual, să nici nu treacă pe la școală, dar să aibă doar note de 10, să fie premiați și să obțină tot felul de diplome, chiar dacă acestea ajung să fie lipsite de valoare într-o societate în care învățământul tinde să devină un teatru ieftin, mai ales în contextul cursurilor online impuse pe timp de pandemie.
În aceste condiții este de admirat mesajul transmis de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, care a anunțat că nu renunță la teze.
Într-adevăr, educația fără evaluare nu mai poate fi considerată eficientă.
Avem însă autointitulați reprezentanți ai elevilor și ai părinților care susțin că suferă de dor de școală, când sunt ținuți în online, dar, când se revine la învățătură, realizează că nu mai vor teze, adică școală pe bune.
Pandemia le-a oferit atât elevilor și părinților ipocriți – care în realitate sunt delăsători, dar susțin că vor educație-, cât și profesorilor -care au îmbrățișat această meserie doar pentru un post de bugetar, nu pentru că au har de dascăl- , alibiul perfect pentru a se afișa cu discursuri de oameni dedicați, care să ascundă loazele care răsuflă ușurate că școala stă într-un online aproape inexistent și din care se poate evada cu ușurință într-un concediu prelungit.
