Pentru a devia atenția națiunii de la scandalul legat de scurgerea în presă a Pachetului Legilor Siguranței Naționale, ”băieții” cu misiunea în controlul informațiilor publice au scos de la naftalină o decizie din 31 mai 2022, de anulare a certificatului de revoluționar al lui Ion Iliescu.
Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist, din cadrul Guvernului României, a luat, cu unanimitate de voturi, hotărârea anulării ”meritelor deosebite” a ”emanatului revoluției române,” pe motiv că ar fi deținut funcția de ministru al tineretului în perioada regimului totalitar.
Sigur că gestul este extrem de întârziat. După ce răul a fost comis, degeaba vin junii oficiali de azi să reia refrenul nostru: ”Iliescu vinovat / pentru sângele vărsat.”
Puneți soldele și băștile pe masă!
Nu ne încălzește cu nimic faptul că iată, astăzi, o instituție de stat legiferează lovitura de stat din Decembrie 1989. Oricum, istoria se rescrie din mers.
Avem o singură satisfacție: ni se recunosc și nouă meritele, după 30 de ani. ”România liberă” a fost prima publicație din țară care a dezvăluit metodele prin care linia a doua a PCR s-a instalat la putere, profitând de naivitatea noastră, a revoluționarilor fără patalama.
Ion Iliescu râmâne astfel fără pensia de revoluționar. Cei care ziceau că vor anula în 48 de ore pensiile speciale vor surâde din cerul negru al gurii: ”l-am făcut pe bolșevic.” Sigur că e ușor să dai într-un bătrân și să te dai apoi Zorro sau elefant la semaforul corectitudinii mondiale.
Zeci de mii de pagini au demonstrat că în Decembrie 1989 a fost o lovitură de stat. Faptul că azi o instituție de stat ne validează teoriile, ne încurajează să dezavuăm și mai abitir noile abuzuri ale fiilor de securiști.
citește și: Bilderberg deschide ”Arsenalul democrației”
N-aș fi scris niciodată despre Cristian Tudor Popescu, un personaj vindicativ, cu o agendă ascunsă, dacă n-ar fi răsărit din păpuriș și lăstăriș toată liota de acoperiți ai serviciilor în apărarea sa. Nici n-aș fi amintit cum lăuda el bătăile minerilor.
CTP – un bun agitator
În primul rând, după canonul nescris al presei, CTP nu a fost niciodată jurnalist, ci agitator, încredințat de sistem să facă diversiuni.
În ultimii ani, a apărut din neant jurnalismul civic. O tautologie. Un acord în dezacord. Doar pentru ca vechea meserie să fie făcută țăndări.
Post-adevărul urmărea, odată cu lansarea sa ideologică, ca armă de luptă împotriva realității obiectice, identificarea unor astfel de scule, care să paraziteze miraculosul univers media.
Așa zișii jurnaliști, gen CTP, au avut întotdeauna armura grea a Unității pe ei.
Dacă ar fi să urc într-un balon către libertatea absolută a presei, nu l-aș însoți pe CTP, pentru că duhnește a securism.
O singură dată m-am ciocnit cu personalitatea sa dedublată. Pe de-o parte ziarist, pe de alta anarhist de sistem. Un fel de Vasile Roaită, în timpul grevelor de la Grivița din 1933, dovedit ulterior agent al Siguranței.
Cu ce-i va încălzi pe junii cu poftă de scris de după 2050, când se vor deschide arhivele, că vor afla ”de-un chel obraznic, care n-avea tichie de mărgăritar, ci vipușcă?”
‘Tan-majurii de presă
Prea desele sale apariții cu Ordinul de seară pe Unitate, în consonanță cu jurnaliștii posesori de trese, au infectat spațiul public. Rezerviștii –tot mai insignifianți – se bat cu activii serviciilor secrete. Și pentru ce? Doar ca să-și arate public loialitatea?
Klaus Iohannis, tot mai străin de sistem, s-a arătat nervos pentru scurgerile de date din sistem. A zis că știe el cine e vinovatul.
Păi, Herr großen Kommandant, ajuns prin noile legi un Führer al republicii militarizate, un stat încă liber are o presă nealiniată. Scurgerile de informații ne asigură că încă nu s-au instituit plenar milițiile gândirii.
În logica întâmplărilor, ar fi trebuit să protestez pentru modul neprincipial prin care CTP, ajuns victima sistemului, dar cu pensie specială, a fost dat afară, iar confratele lui de UM de presă, Cosmin Prelipceanu, rămâne activ, în urma celui mai crunt fake de presă din ultimul deceniu.
Apropo, există în memoria timpului vreo anchetă jurnalistică, vreo investigație sau opinie a tonomatului de presă Prelipceanu? E atât de vizibilă apartenența sa la Divizia ”însărcinări speciale,” încât și Marița din Siutghiol îi vede epoleții ascunși.
Nu mă bucur de lăsarea la vatră a lui CTP, un inginer propulsat în lumea presei de un apropiat al generalului Iulian Vlad. Dar a-l face ”un crucișător al presei românești” e prea mult.
Cum m-a salvat CTP de a fi bugetar
Eu pot să-i mulțumesc public că m-a ajutat să nu ajung redactor șef la Radio România Actualități. Eram consilier al primului ministru Călin Popescu-Tăriceanu. Fără să-i spun acestuia, m-am pregătit șase luni pentru concurs. Ascultam zi de zi doar acest post de radio. M-am prezentat elegant. Bine pregătit. Având laptopul plin de idei. M-a trosnit în final cu intervenția sa (nici azi nu am aflat în ce calitate era în ședința CA al RRA). A zis că lucrurile nu pot să se închidă așa. A citit din scrisoarea de intenție. Nu putem fi de acord, zicea el, cu unul care ”recunoaște valorile autentice ale dreptei românești să ocupe acest post.”
În momentul acela, mi-am dat seama că sistemul îi dăduse în plic sentința. Am trântit capacul de la laptop și i-am servit-o. ”Decât o stângă sub acoperire, mai bine o dreaptă la vedere.” Și a urmat votul necâștigător.
Civilii nu au condus niciodată Unitățile Militare.
PS Bietul Costi Rogozanu a fost târât și el în meciul diviziilor.
VOCILE LUMII
Klaus Iohannis
Tot mai părăsit de sistem
”Cineva – și știm cine – a considerat că este bine acum să le dea pe surse. Este o eroare majoră pentru că oamenii sunt îngrijorați, cu toate că avem doar un prim draft”, a declarat zilele trecute Klaus Iohannis, când i-a vizitat școala fiului lui Ciolacu, la Buzău. Vădit marcat, a zis scrâșnind din dinți:„Eronată este scurgerea acestor prime forme către media.”
