Pentru a trece restructurarea Guvernului, ar mai avea nevoie de 30 de voturi. Marea problemă nu e acest act constituţional, ci moţiunea de cenzură.
Opoziţia face balet politic pe această ultimă temă. Niciun partid nu-şi doreşte asumarea sarcinii formării unui nou Guvern. În aceste condiţii, Viorica Dăncilă este condamnată să reziste. Sigur că Iohannis şi-ar dori „guvernul meu“, acel guvern format din tehnocraţi, nimeni alţii decât oamenii structurilor de Securitate. După eşecul lui Cioloş, nimeni nu s-ar mai frige cu un astfel de Cabinet, care nu ar face altceva decât să rezolve to-do-list-ul primit de la marile împărăţii.
La Senat, PSD-ului îi lipsesc două voturi. Social-democraţii negociază cu mai mulţi aleşi ai ALDE. Partidul lui Dăncilă a promis locuri în Executiv celor care-l vor lăsa cu buza umflată pe Tăriceanu, poreclit Trădiceanu, dar şi posturi de conducere în Parlament. PSD scoate la bătaie inclusiv funcţia de şef al Senatului. În schimb, la Camera Deputaţilor, PSD trebuie să atragă aproape 30 de parlamentari, tratative fiind duse cu disidenţi ai ALDE, aleşi ai minorităţilor şi Pro România.
Voturi, bob cu bob
Minorităţile au 17 parlamentari. Îndeobşte aceştia votează cu puterea.
Situaţia parlamentară a PSD pare că se complică în această sesiune parlamentară. La Senat, PSD ar avea nevoie de 69 de voturi, dar mai are doar 68 de senatori, după fuga foştilor pesedişti Marin și Ilea la Pro România. PSD l-a convins pe senatorul Ilie Niţă de la ALDE să se alăture social-democraţilor.
Cel care se lasă cel mai greu e Daniel Zamfir, iniţiatorul legii dării în plată. Lui i se va oferi preşedinţia Senatului, dacă mai atrage alături de el şi alţi colegi din ALDE.
Surse politice susţin că aproximativ şase parlamentari ALDE ar susţine Guvernul Dăncilă, iar doi reprezentanţi PMP vor face acelaşi lucru.
Deci, mai e nevoie de voturi. De unde le va lua PSD?
Noi transferuri se caută pentru sesiunea de toamnă
În condiţiile inconsecvenţei liderilor din noua opoziţie socialistă, autointitulată aşa, chiar dacă Tăriceanu se vrea încă liberal, nu e greu de atras parlamentari. De fapt, majoritatea celor de la Pro România au plecat din PSD de groaza dictaturii Dragnea. Odată cu dărâmarea sa de către structurile paralele de putere, aceştia nu ar avea de ce să nu se întoarcă înapoi. Trădarea e o virtute în istoria poporului român. O stânga-mprejur ar fi ca o dreaptă trasă pe cosor. Ce mai e stânga? Dar dreapta? Mâini care se spală una pe cealaltă. Dar ce viitor au parlamentarii din Pro România, în condiţiile în care Ludovic Orban nici nu vrea să audă de Tăriceanu, darmite de Ponta, celebru pentru piruetele şi acuzaţiile sale de infante al ordinului de inimă neagră? Noua alianţă nu va pupa viitoarea guvernare. Păi, şi atunci, de ce să mai rămână alături de două epave politice? Aici mă refer la Ponta şi Tăriceanu. Cine le mai dă lor vreo şansă? L-au aruncat, la sfaturile rezerviştilor din SIE, pe Mircea Diaconu în luptă, doar, doar mai ia din voturile Vioricăi Dăncilă.
Cine se asociază cu noua alianţă?
Dacă Tăriceanu şi Ponta mai contează pentru cineva e pentru lumea umbrelor despre care am tot scris, dornică să revină la putere.
La Cameră, social-democraţii au 136 de parlamentari, adică mai au nevoie de încă 29 de voturi pentru a trece restructurarea Guvernului. Pentru a strânge numărul de voturi pentru majoritate, trebuie atrasă o formaţiune mai mică: Pro România, ALDE sau UDMR, precum şi convingerea mai multor aleşi din Grupul Minorităţilor. De exemplu, o negociere cu Pro România le-ar aduce încă 26 de voturi, ceea ce ar însemna că PSD şi formaţiunea lui Victor Ponta ar strânge împreună 162 de aleşi. Lor ar urma să li se alăture 7-8 aleşi ai minorităţilor, deputaţi care tradiţional votează cu PSD. PSD încearcă să rupă mai mulţi aleşi ai ALDE, pentru a-şi mări numărul de parlamentari la Camera Deputaţilor.
Cinci aldişti părăsesc corabia lui Tăriceanu
Printre numele vehiculate pentru trecerea din ALDE la PSD sunt deputaţii Ion Cupă, Mihai Niţă, Adrian Mocanu, Florică Ică Calotă şi Ion Tabugan. De altfel, Adrian Mocanu a mai fost în PSD, iar Tabugan a fost apropiat de PSD când era parlamentar al Uniunii Naţionale pentru Progresul României (UNPR). Pe hârtie, PSD-iştilor le iese, dar trebuie să facă un minim compromis cu Ponta. Cât despre Tăriceanu, poreclit „bătrâna cocotă“, cu cât era mai sus în sondaje, cu atât e mai jos, iar căderea sa e de-a dreptul ameţitoare. Încă se mai caută explicaţii pentru modul cum s-a împuşcat în picior. La ordin sau prin şantaj?
Dacă PSD reușeşte să treacă de hopul moţiunii e pentru că liderii formaţiunii au ştiut să negocieze. Dacă nu, pleacă în opoziţie şi peste un an vin ca din tun. PSD are două variante, ambele câştigătoare.
Ce mai reprezintă astăzi o majoritate? Mulţi parlamentari ai noii opoziţii socialiste nu înţeleg care le e viitorul. Un lucru cert e că PSD nu moare când latră caravana câinească.
