În platoul emisiunii “Culisele statului paralel,” Anca Alexandrescu l-a avut ca invitat pe Prințul Nicolae. Incisivă, nemiloasă, uneori arțăgoasă cu invitații ei, moderatoarea a scos dintr-un ventricul nevăzut blândețea fiarei cu puii săi. L-a ocrotit, ca pe niciunul, pe Nicolae de România, chiar în ajunul zilei sale de naștere. Mulți români, disperați de eșuarea republicii, recunoscută chiar de președinte, se întreabă de ce nu avem o dezbatere națională privind forma de guvernământ a statului român.
În urmă cu 26 de ani, l-am întrebat pe micuțul prinț, în garajul bunicului de la Versoix, dacă se va pregăti să ajungă regele românilor. Nicolae nu-și mai amintește. Era probabil prea emoționat.
La fel ca bunicul său, Prințul are un destin tragic
La acea discuție a asistat și colegul meu de atunci de la “România liberă,” Andrei Bădin. De-a lungul timpului am văzut diferit șansele restaurării Monarhiei. Ieri, am căzut de acord într-un singur aspect: Prințul Nicolae (detractorii să-i spun că nu mai are titlu nobiliar, dar prinții rămân personaje din povești) suferă de o criză de adecvare. Îl moștenește leit pe bunicul său, Regele Mihai. E blând, îngăduitor, ascultător, iertător, cu ochii scânteind, având același destin tragic.
citește și: Mihai I – Un veac de singurătate
Ar fi putut știi mai bine românește? Cu siguranță da, dacă nu ar fi fost persecutat de viață și de mătușa sa, Custodele de azi al Coroanei, Majestatea Sa Margareta. În urmă cu peste douăzeci și cinci de ani, am conspirat în casa lui Neagu Djuvara pentru aducerea sa în țară, în vederea efectuării studiilor într-o clasă specială, cum a fost Clasa Palatină a bunicului său. Conform mărturiilor ulterioare ale lui Alexandru Paleologu, autodeclarat “ambasador al golanilor,” Regele Mihai ar fi fost de acord, dar din spatele ușii s-ar fi auzit un trosnit de pantof în podea. Era Principesa Margareta. I-a cântat și Regina Ana isonul. Conu Alecu, așa cum îl alintam noi, a plecat spășit de la Versoix. Vrerea noastră n-a fost și a lor. De fapt, e și greu să influențezi părinții în educația copiilor lor. Un aspect necunoscut românilor: Parlamentul, dominat de pedeliști, în 2011, n-a fost de acord cu discursul regelui de la înalta tribună. Toader Paleologu, pe atunci deputat, fiul ambasadorului, i-a convins pe parlamentari. Istoria nu trebuie uitată.
Principesa Margareta a fost geloasă pe succesul micului erou din zilele de Paști a anului 1992
Nouă, celor apropiați Casei Regale, ni se pare că triumful lui Nicolae de la vârsta de șapte ani, din zilele de Paști ale anului 1992, i-au marcat devenirea. Mătușa nu a putut ierta gloria sa efemeră. Nu l-a iertat. A influențat-o și pe mama sa, Elena. Șantajând-o, mai târziu, cu cifrul coroanei.
La vârsta de 16 ani, tânărul Nicolae a rămas fără tată. A crescut orfan. S-a descurcat cum a putut în glaciațiunea spiritului familial. A muncit de mic. A montat gresie și faianță prin casele din Londra, a așezat alimentele în rafturile unui supermarket și a ajuns instructor de sporturi extreme în inima Africii. La vârsta de 24 de ani, departe familie, la vremea când Regele Mihai și Regina Ana colindau casele regale ale lumii pentru a face lobby aderării noastre la NATO, s-a decis să urmeze o facultate de managment al afacerilor. A dorit să pună în practică învățăturile, dar criza din 2008 i-au zădărnicit planurile. A vrut să deschidă o afacere, sesiuni de teambuilding pentru corporații. Destinul i-a frânt visul. Dar, bunicul său, singurul său mentor, i-a redat speranța. L-a înnobilat cu titlul de Principe. Bucuria n-a durat mult. În 2015, Nicolae s-a angajat să lucreze la Palatul regal, fără a fi învățat, conform mărturiilor sale de acum, care-i sunt responsabilitățile. După ce Principesa Margareta i-a lăudat angajamentele, la doar trei luni, a fost excomunicat, i s-au luat titlul, fără a i se prezenta vreo semnătură a Regelui Mihai. Pe atunci, Majestatea Sa era șeful Casei Regale. În timpul unei zile onomastice a bunicii, Ana, Regele l-a întrebat la Aubonne cum decurg proiectele pe care le desfășoară în România. Probabil, Suveranul nici nu știa că i-a impus sancțiuni disciplinare. Faptul că Nicoleta Cârjan (femeia care a rodit în urma unei iubiri pasagere cu tânărul prinț) e azi văzută la Palat e o probă, în ochii lui Nicolae, că a făcut parte dintr-o conspirație ticluită împotriva sa.
„Prințul știe să pună gresie și faianță. E de-al nost’! ” (un maramureșean, pe holurile spitalului din Baia Mare)
Prințul Nicolae a încercat de șapte ori să-și vadă bunicul pe patul suferinței de la Aubonne din Elveția. Nu a fost lăsat. I s-a intentat un proces, pe care l-a câștigat.
La înmormântarea Regelui nu a fost lăsat să urce în trenul regal. S-a dus singur. N-ar fi ajuns nici la masa de pomană de la Curtea de Argeș, dacă arhiepiscopul Calinic n-ar fi trimis pe un preot să-l aducă în Casa Domnului.
Mulți români se întreabă de ce nu avem o dezbatere națională privind forma de guvernământ a statului român
Viața lui Nicolae seamănă într-un fel, îmi zic cititorii și telespectatorii Realității Plus, cu cea a bunicului său. Sigur că diferența este uriașă. Regele Mihai a reușit să domnească de două ori. Prințul Nicolae reprezintă doar o palidă speranță a celor care nu au abdicat.
El le-a cerut unchiului și mătușii lui iertare de mai multe ori. Ar vrea o împăcare, în sensul creștin și un pas înainte spre unitatea atât de visată de poporul român.
Prințul Nicolae e înzestrat de la Dumnezeu cu bunătate, răbdare și umilință. Ar putea fi ajutat, dacă s-ar dori salvarea României din eșecul proclamat de însuși președintele vremelnic al țării. Coroana unește, nu dezbină.
Vocile lumii
Andrei Bădin
Jurnalist
“Nicolae repetă, cel puțin până acum, destinul tragic al Bunicului Său și este o victimă a aranjamentelor de la Palat ale purtătorului de tavă din piesele de teatru televizate de la începutul anilor 90, cel care astăzi este unchiul Său. Da, nu vorbește perfect românește. Dar nici nu a fost învățat. A fost lăsat de la o vârstă fragedă să schimbe parchetul și faianța în suburbiile Londrei,” scrie Andrei Bădin pe Flux24.ro
