Imperiul Occidental dă semne de decădere. Nu mai are împărați vrednici. Nici luptători determinați. Lideri fără viziune au dus la decrepirea puterilor hegemonice. Aroganța și nepriceperea geopolitică a conducătorilor, scoși din laboratoarele corporațiilor, au trezit din somn neobarbarii. Printr-o diplomație șireată, împărații de la Răsărit își măresc numărul de adepți. Sunt gata de acțiune. Cum ne putem salva? Ne întrebăm, noi, urmașii bizantinilor?
Poate că niciodată în istorie, triburile răsăritene nu și-au găsit misiuni comune de luptă. Simțind slăbiciunea Noii Rome, și-au unit forțele pentru o ultimă invazie. Sunt gata de expansiune pe un teritoriul al huzurului și al bunului plac? Europa nu e mistuită doar de ideologia desfrânării, ci și de focul protestelor, am zice gândind ca altădată Baronul Montesquieu. Prosperitatea oamenilor se năruie, se vede cu ochiul liber, împreună cu puterea imperială.
Bruxelles-ul seamănă azi cu vechea Romă. Dacă Imperiul Roman de Apus a căzut oficial în secolul V, prin cedarea puterii unui conducător vizigot (detronat și acesta de un ostrogot), oare nu putem repune pe afiș teoria spengleriană a ciclicității istoriei? Imperiile se nasc, cresc și mor. În ce etapă ne situăm azi, mai ales când a reapărut cel de-al treilea triumvirat, compus din neotiranii dispuși să împartă hălcile lumii civilizate?
În Biblie, cartea cărților, scrie că ce a fost o să mai fie
Nu vă grăbiți! Sfârșitul Imperiului Occidental nu e acum și aici. Urmează ani de chin, incertitudini și de nevoi. Războaie, sărăcie și revolte, exact ca pe timpul celui de-al doilea triumvirat din Roma imperială, când cei trei conducători n-au fost în stare să gestioneze criza politică, economică și financiară. În loc să accepte dialogul cu cetățenii nemulțumiți, au trimis legiunile (vechii jandarmi) să reprime mișcările de protest. Și-au disipat forțele armate în războaie periferice. Și-au organizat între ei campanii de defăimare. O luptă acerbă între triumviri s-a declanșat. Au slăbit puterea armatelor coloniale și au trimis resursele financiare, în afara imperiului. Populația a sărăcit.
Antonio și Cleopatra sunt tot mai actuali. Nu-i așa că multe dintre condițiile premergătoare căderii Imperiului Roman de Apus seamnă cu cele din prezent?
citește și: Focul cerealelor ucrainiene aprinde prețurile la raft
Vechiul Cairo se scrie azi noul Washington. Ce e Olaf Scholz decât o nouă cleopatră pentru bătrânul îndrăgostit, Joe Biden?
Ce a făcut Caligula în trecut fac Rothschildii, azi
Începutul decăderii Imperiului Roman de Apus s-a zămislit odată ce Caligula, ajuns stăpân peste întreaga putere a statului. La începutul domniei, părea blajin. Odată ce a deprins tainele puterii, și-a lichidat adversarii. Pe când Capitoliul nu mai avea senatori, a trimis calul să-i fie legiuitor. Asta se întâmpla prin anul 32 d.Hr. Împărații s-au succedat cu viteza vântului. Unii au fost uciși de aghiotanți. Povestea lui Brutus este cunoscută. După Cesar, capetele încoronate au deprins obiceiul de a lua ostatici dintre membrii familiilor generalilor care nu voiau să plece spre fronturile inutile.
desen de Ștefan Popa Popa’S
Ros din interior, Imperiul Roman de Apus era, însă, în expansiune teritorială. Împărații vorbeau doar despre războaie, în timpul degradării vechilor cetăți. Voiau să impună lumii nu doar democrația latină, ci și civilizația, regulile de organizare socială. Impozitele și taxele erau tot mai mari. Astfel, a crescut tensiunea socială. Și de aici a început decădera celui mai extins imperiu din istorie. Apoi a venit Nero, care a incendiat Roma, acuzându-i pe creștini că sunt piromanii, distrugătorii ordinii cetății. N-au mai urmat decât două secole până la capitularea imperială.
Modul cum s-a prăbușit Imperiul Roman de Apus seamănă la indigo cu ceea ce se întâmplă în Imperiul occidental de azi, nu-i așa?
Istoria e o sursă imensă de idei de salvare. Churchill avea o vorbă: nu-mi bat capul cu strategii, învăț din greșelile trecutului. Astăzi, în plină campanie antitabac, nimeni nu mai are aura lui Winston și nici știința lui de carte geopolitică.
Un caz fericit de salvare: Imperiul Roman de Răsărit
Există și un caz fericit de amânare a dezmembrării imperiale. Imperiul Roman de Răsărit a mai rezistat încă o mie de ani. Cum?
Constantin cel Mare a protejat biserica. A chemat clerul în exercițiul puterii. “Căderea Constantinopolului?” Vă mai amintiți cartea lui Vintilă Corbu? Geopolitica Imperiului Roman de răsărit a fost una realistă și de raționalizare a resurselor. Împărații credincioși nu și-au inventat adversari, nu s-au hazardat să lupte pe teritorii străine, și-au folosit legiunile pentru apărare, nu pentru demolarea dușmanilor din mlaștinile străine. Au dus o politică de descurajare constantă a războiului.
Astfel, au folosit resursele pentru crearea rețelelor de apă, de transport și canalizare. Au folosit știința în folosul umanității. Prosperitatea în Imperiu a atras soldați ai legiunilor romane, rămași fără pâine. Cruciadele n-au venit tot din Vest? Moștenitorii defunctului Imperiu Roman de Apus au adus ciuma, astfel încât la asaltul turcilor, au mai existat doar 50.000 de cetățeni în Constantinopol. Molima decimase populația de aproape opt sute de mii. Lecția despărțirii civilizațiilor e mai actuală ca oricând.
„Barbarii au salvat Roma,” dar neobarbarii o vor distruge?
Directorul de după revoluție al ziarului “România liberă,” Octavian Paler, avea să dea lungi lecții cu argumente despre cum barbarii au salvat vechea Romă, autodistrusă. Îl întrebam pe ce vă bazați, domnule director: ”au păstrat regulile și sistemul de valori occidentale.”
Când cunoști istoria, poți judeca mai calificat, nu rătăcești în convingerile puterilor arbitrare de moment!
P.S. Să nu uităm că după prăbușirea Imperiului Roman de Apus, spațiul numit de noi Europa a căzut, o mie de ani, în cea mai neagră eră a istoriei. Sfârșitul Occidentului nu e acum. Dar va fi. Este apăsat de-o imensă forță de autodistrugere. Noua Romă se poate salva. Cum? Prin reîntoarcerea la creștinism.
VOCILE LUMII
Victor Davis Hanson
The Review Journal
Victor Davis Hanson critică susținerea necondiționată a Ucrainei
“La fel ca bizantinii, americanii au renunțat să-și apere propriile granițe și pur și simplu au ridicat din umeri, când milioane de emigranți i-au copleșit. Centrele noastre, odinioară emblematice, asemănătoare Constantinopolului, sunt acum murdare, pe jumătate pustii, periculoase și disfuncționale. America tipărește mai degrabă decât face bani. În mod similar, americanii cred că sunt invincibili, fără a se controla. Militarii noștri sunt mai degrabă „woke,” decât venerabili luptători,”scrie Victor Davis Hanson în analiza “Suntem noi bizantini” din Review Journal.
