Este și logic, deoarece profiturile pe care școlile le pot aduce partidelor sunt mult prea mici. Mai pot aduce câteva voturi, dar asta se rezolvă dacă primarul merge o dată sau maximum de două ori cu niște rechizite pentru copiii din familii cu venituri reduse. Mai ales că aici se asigură și Ministerul Educației, și inspectoratele școlare că rechizitele gratuite de la stat destinate copiilor săraci nu ajung niciodată la timp.
În rest, e nevoie de investiții cât mai mici în învățământ și se impune, din punctul de vedere al celor aflați la conducerea învățământului, o reducere a cheltuielilor. O țintă sunt și cadrele didactice, mai ales că, recent, au fost majorate puțin salariile. Iar această pagubă trebuie recuperată.
Cea mai eficientă soluție în acest sens nu poate fi decât reducerea numărului de cadre didactice de predare și auxiliare. Iar ministrul Educației Naționale, Ecaterina Andronescu, pare să fi venit cu un plan foarte bun.
Andronescu propune ca noua Lege a Educației – proiect aflat în dezbatere publică – să prevadă ca în învățământul primar toate materiile să fie predate doar de învățători/învățătoare (profesori pentru învățământul primar). Acest lucru ar elimina profesorii de religie, limbi străine și educație fizică până la clasa a V-a. Astfel, economia este realizată, fiind, evident, nevoie de mai puțini profesori angajați.
Dacă în cazul orelor de educație fizică și sport nu ar fi o noutate, în multe școli această materie fiind gestionată de învățători – care au și această specializare, dobândită în liceele pedagogice sau în facultățile de specialitate –, marea problemă apare în cazul orelor de limbă străină. E nevoie de o pregătire mai bună a profesorilor în facultățile ce pregătesc dascălii pentru învățământul primar și preșcolar. Probabil că acest lucru va fi realizabil în câțiva ani, dar până acum, atât ministrul Andronescu, cât și alții care au condus destinele învățământului au demonstrat că răbdarea nu este punctul lor forte. Cel mai recent exemplu în acest sens este introducerea a 15 ani de învățământ obligatoriu, prin modificarea Legii Educației Naționale 1/2011, înainte de a fi publicată noua legislație în domeniu, cu care doamna Andronescu se mândrește atât de mult.
Actualul ministru al Educației argumentează eliminarea profesorilor de specialitate din învățământul primar prin lipsa de obișnuință a copiilor de a lucra cu mai mult de un dascăl, ei venind de la grădiniță, unde au avut doar o educatoare. Dar mă surprinde că doamna ministru nu știe că foarte mulți preșcolari au profesori de limbă străină sau de activități sportive (dans etc.) la grădiniță. Sunt cursuri opționale, pentru care, de multe ori, apelează întreaga clasă. Dar probabil că este normal să constatăm că șeful învățământului nu cunoaște atâtea elemente din grădinițe, școli și licee, cât timp, în aproape 30 de ani, la Educație a fost numit un singur ministru din preuniversitar (și acela incapabil să-și ducă mandatul la bun sfârșit), iar restul din sistemul universitar.
La grămadă cu ei!
Dar poate este și acest plan doar o coincidență, și nu trebuie să considerăm că se urmărește tăierea unor bani de la Educație. Și totuși, dacă mai luăm în considerare și alte elemente…
De exemplu, continua comasare a unităților de învățământ, ce implică dispariția unor școli sau grădinițe. Acest lucru nu poate duce decât și la reducerea numărului de cadre didactice. Deciziile în acest sens sunt luate de administrațiile locale. Practic, vorbim de aleși locali care se întorc împotriva propriei comunități. Școala nu mai este rentabilă, se cheltuie prea mult pentru păstrarea ei, așa că mai bine punem copiii și profesorii să mai meargă niște kilometri până la noua unitate. Și așa se spune că nu se face destul sport în școală. Iar cu clădirea, unde învățau elevii, văd primarii și consilierii locali ce fac.
Aproximativ 400 de unități de învățământ preuniversitar au fost închise în acest an și în cel precedent, conform datelor centralizate de Ministerul Educației Naționale. Dar, în același timp, avem școli
în care copiii din clase aferente diferitelor vârste învață la grămadă, un profesor predând, în același timp, pentru toți elevii. Cred că, în aceste condiții, este tot mai greu să înțelegi ce înseamnă eficiența procesului didactic. În acest an școlar, peste 130.000 de elevi învață în clase cu tip de predare simultan.
Putem concluziona că sunt șanse foarte mari ca reducerea cheltuielilor cu învățământul să fie dusă la capăt cu mult succes. În definitiv, ce politicieni și-ar dori generații cu o educație bună? Nu, avem nevoie de un sistem de învățământ precar pentru ca societatea să meargă ca până acum. Adică, foarte bine pentru unii. Iar acești unii se vor asigura că nu vom avea un ministru al Educației care să schimbe situația. Să reformeze, să dea sistemul peste cap, să-l întoarcă la loc, dar să nu încerce să strice treaba. Râdem, glumim, dar nu cheltuim bani pentru profesori și elevi, ca nu cumva să ajungem a avea generații viitoare care să fie capabile să pună la îndoială ceea ce face clasa politică.
