După cum am spus și scris de nenumărate ori, unul dintre cei mai perfizi dușmani ai sănătății noastre este stresul. Crearea de neliniște este la fel de periculoasă pentru organismul uman ca un agent patogen. Regretatul meu prieten și colaborator, prof. dr. Adrian Restian a scris de mai multe ori, cu argumente științifice de necombătut, despre pericolul pe care îl reprezintă informația creatoare de disconfort intern. Se referea mai ales la apetența pentru senzațional și pericol din spatele unor știri sau mesaje transmise mai ales în mediul digital. A scris despre acest subiect și în cartea pe care, alături de scriitorul Tudor Artenie și de mine, am publicat-o în toamna trecută la Editura Mediafax – „România fără mască. Fals tratat de pandemie”. Și perioada pandemiei de coronavirus a avut o componentă serioasă de informații patogene.
Abia a trecut această perioadă și ne-am pomenit în apropierea unui război.
Din nou – stres, neliniște, spaimă. Din nou – știri și mesaje purtătoare de stres. Paradoxal, oricât ar încerca politicienii din fruntea țării să liniștească populația, experiența continuă a lipsei de încredere în politicieni nu a reușit să facă suficient de bine auzite mesajele acestora. Parcă am fi mereu îndemnați să căutăm sau să simțim o criză.
Recent, un eveniment sportiv a produs din nou vâltoare în viața publică și, ca de obicei, a împărțit lumea noastră de la porțile Orientului în două. La finalul unui meci de hochei de la Campionatul Mondial, o parte a tribunei a început să cânte un cântec vechi secuiesc, iar o mare parte din jucătorii echipei României au acompaniat tribuna. Fusese un meci între România și Ungaria, campionatul fiind găzduit de Slovenia. În tribune se afla și un ministru din guvernul României, dl Tánczos Barna, de la UDMR. România a pierdut meciul cu 4-2, iar suporterii maghiari au început să cânte.
A fost suficientă muniție pentru a începe o avalanșă de reacții publice din partea unor politicieni sau lideri de opinie români care cer demisia acelui ministru și pedepsirea jucătorilor care au cântat alături de public „imnul secuiesc”. Deși la meciurile de hochei se cântă oficial doar imnul țării a cărei echipă a câștigat meciul, suporterii din tribună au cântat la rândul lor ceea ce au dorit. Jucătorii din echipa României care s-au alăturat tribunelor sunt etnici maghiari. Și sunt majoritari în echipa României. Faptul că tribunele au cântat acel cântec poate fi interpretat, așa cum a spus și domnul ministru Tánczos Barna, ca un semn de respect pentru învinși. Altminteri, nu au existat niciun fel de incidente la acel meci.
Supărați pe ministrul amator de hochei, cei care l-au criticat au adăugat în arsenalul lor inclusiv faptul că purta un tricou care nu era nici al României, dar nici al Ungariei, precum și o pălărie nepotrivită. Până la urmă, tricoul buclucaș a fost identificat ca fiind tricoul echipei de hochei din Miercurea-Ciuc, orașul de baștină al ministrului.
Iată cum, dintr-o întâmplare oarecare pe un patinoar, se poate genera o furtună mediatică și se poate deschide din nou cutia Pandorei.
Eu am copilărit și mi-am trăit adolescența pe străzile Brașovului. Iar în acea perioadă a tinereții am făcut și mult sport. Este adevărat, nu am jucat hochei, dar am fost un atlet bun și un fotbalist bun. Nu am urmat o carieră în sport, dar sportul mi-a dat foarte mult echilibru. Am învățat să-mi respect adversarii, am învățat ce este fair-play-ul și camaraderia.
În egală măsură, Brașovul a fost și a rămas un mare oraș cosmopolit în care fiecare lucrează, colaborează, sărbătorește cu fiecare. Români, maghiari, sași, evrei sau romi. Eu întrevăd în modelul acesta al Brașovului și modelul adoptat de societatea noastră. Un model de echilibru, toleranță și deschidere spre pozitiv. Din păcate, au fost și momente încordate, unele chiar tragice, dar credeam că le-am depășit. Suntem o țară care face parte din Uniunea Europeană. Căutăm să ne modernizăm din toate punctele de vedere. Trăim în bună înțelegere unii cu alții, etnia nu poate fi un măr al discordiei în secolul XXI. Avem exemple în Balcani, în fosta Iugoslavie, despre ce poate face ura etnică sau religioasă.
A fi patriot nu înseamnă să urăști alte popoare sau etnii, și nici să îți strigi dragostea de țară, cerând celor din jur să te aplaude. O astfel de atitudine nu ține de patriotism, ține de incultură sau de ipocrizie. Nu fluturând drapelul ești patriot, dar muncind și obținând rezultate de care ești mândru în primul rând tu. Când spun că este multă ipocrizie în manifestările patriotarde, mă refer la faptul că politicieni care sunt incapabili să producă ceva, și atunci caută să se legitimeze cumva în fața oamenilor. Să naști un scandal și să îl întreții, să strecori neliniște și nesiguranță, să sădești ură nu figurează deloc în fișa postului vreunui demnitar. Dimpotrivă!…
Manifest pentru echilibru!
Am spus și am scris de nenumărate ori că una dintre condițiile unei vieți sănătoase este echilibrul. Iar o altă condiție este cumpătarea. Ambele presupun însă înțelepciune.
Pandemia de coronavirus ne-a făcut mult rău. Și nu mă refer doar la aspectele sănătății fizice sau a funcționării sistemului de sănătate. Războiul din Ucraina ne face și acesta mult rău. Evoluțiile economice reale ne pun, de asemenea, multe probleme. Puterea leului a scăzut, pensiile sunt în general mici, prețurile la energie au explodat. Ultimul lucru de care am avea nevoie este un conflict de natură etnică. Mai ales unul stârnit de o realitate a cărei încărcătură simbolică nu ne afectează în mod real deloc.
Dacă ar fi să mă refer la ce ar putea să facă autoritățile după înfrângerea echipei naționale a României, firesc ar fi să vorbim despre nevoia de patinoare în toată țara (reale, nu în fantă). Despre investiții serioase în sport și în creșterea generațiilor de sportivi în așa fel încât să poată concura de la egal la egal cu sportivi din țări care investesc cu adevărat în sport. Și după cum știți, nu este vorba doar despre hochei.
Închei aceste rânduri îndemnându-vă să căutați echilibrul. Aveți răbdare să nu vă aprindeți atunci când cineva deschide cutia Pandorei. Legenda spune că atunci când Prometeu a furat focul din Olimp, Zeus i-a cerut meșterului Hefaistos să facă o cutie care să conțină toate relele. Iar zeii au pus în cutie lăcomia, ura, spaima, ipocrizia și chiar și moartea. Dar au pus și speranța. Amintiți-vă mereu de speranță și, gândind critic în cel mai serios mod cu putință, rămâneți înțelepți și cumpătați. Avalanșa de rele, oricare ar fi acestea, nu se învinge cu un rău și mai mare.
În ceea ce îl privește pe domnul ministru Tánczos Barna, pe care nu îl cunosc personal, îi voi spune în glumă că pălăria pe care am văzut-o în fotografiile de la acel meci de hochei nu se potrivește cu tricoul echipei din Miercurea-Ciuc. Dar poate fotografiile nu au fost tocmai reușite!…
Vă doresc tuturor multă sănătate!
