Când va începe războiul în Ucraina? Americanii au lansat un taifun media. Par a ști ora, minutul și scorul invaziei armatei ruse în Ucraina. Înainte de a comenta ultimele piruete diplomatice, să ne amintim de unica rezistență postbelică din Europa. De ce partizanii lipsesc din poza noului război?
Sosirea soldaților americani a fost mega mediatizată. Din tot iureșul propagandei de război, lipsesc însă tablourile eroilor, ale celor care s-au jertfit în munți, așteptându-i pe americani. Niciun reporter al convoaielor de camioane cu roți de cauciuc nu a evocat martiriul partizanilor: Spiru Blănaru, Toma Arnăuțoiu, Ion Gavrilă Ogoreanu. De ce? Pentru că azi figurile lor sunt nefrecventabile. Nu mai sunt corecte politic.
Presa puterii s-a întrecut în osanale. Dacă pe vremea sosirii Armatei Roșii “eliberatoare” ar fi existat televiziuni, am fi găsit multe similitudini în relatări. Nici atunci, nici acum, nu au fost puse în prim plan frumoasele centuriste. Singurele care vor scoate profit din vizita cu pompă a bucătarilor aduși din Germania, pe post de soldați americani.
Partizanii lipsesc din poza noului război. O nedreptate cât casa
Se spune că cine nu-și recunoaște trecutul își merită viitorul.
Din micul nostru spațiu editorial, aducem un pios omagiu celor care au rezistat aproape douăzeci de ani în munți, cu gândul la ziua de azi. Veșnică pomenirea lor!
Klaus Iohannis l-a expediat pe Nicolae Ciucă la Chișinău, cu tot cu Dîncu la pachet, pentru a capitaliza gloria venirii marelui stăpân al universului nord-atlantic, însuși Jens Stoltenberg, în aplauzele turturelelor. Pe Geoană, fotoreporterii prezidențiali l-au tușat în plan îndepărtat. Locatarului vremelnic de la Cotroceni îi plac pampoanele, zorzoanele, festivismul, imnurile de slavă, poziții semețe, probabil pentru a-și domestici subconștientul de slugă.
Am auzit (nu urmăresc transmisiunile live, citesc totul în feed) că norvegianului i s-au ridicat osanale, de era să se prăbușească primii cocori trecuți peste Baza de la Kogălniceanu.
N-ați auzit nimic despre intermediarul vânzării avioanelor militare F16 ale Norvegiei, vechi de patruzeci de ani, armatei române. Ca recompensă, Stoltenberg a primit cadou postul de guvernator al Băncii Norvegiei. Poate că vizita în România e ultima sa călătorie. Și-a asigurat viitorul, printr-un simplu contract militar de 450 de milioane de EURO.
Când va invada Rusia Ucraina?
Lumea așteaptă cu sufletul la gură răspunsul la întrebarea: când va invada Rusia Ucraina? Dacă presa americană știe și ziua și ora când noul țar va dispune atacul, atunci să așteptăm momentul. Din toate mesajele publice se înțelege că Unchiul Sam e nervos că nu mai iese ursul din bârlog.
Dinspre hard-core-ul posibilei insurgențe, Ucraina, Vladimir Zelenski apare ca un bondar care țipurește “vom învinge!” din mijlocul a câtorva sute de participanți la marșul unității din capitala Kiev.
Putin n-a anunțat nimic. Despotul decide. Vorba lui Ion Cristoiu: “asistăm la primul război dat pe surse.”
Totuși, la modul serios, întreaga zumzăială democratică, telefoanele cancelariilor încinse, anunțul Washington-ului (cel mai bine informat n.a.) despre iminența invaziei încoardă nervii planetei.
Nu există om simplu în România care să nu se teamă de război. Ucraina e prea aproape. Vacarmul media e asurzitor. Filorusismul stârnește panica. Dar cum să luăm temperatura mediului politic, dacă nu există consens? Nici măcar în NATO. SUA amenință cu sancțiuni. Guvernul britanic îl susține. Franța o ia pe cont propriu, prin diligențele exclusiviste ale lui Macron. Germania o mermelește (ar vrea și pace și gaz rusesc), Ungaria s-a pronunțat că nu are de ce să susțină Ucraina, Croația are o voce guturală. Polonia, la fel ca România, se teme de inflamarea conflictului. Orice amiral al bunei cuviințe înțelege că Ucraina e doar un mijloc, nu un scop pentru Vladimir Putin, care dorește scoaterea SUA din Europa. E limpede că invazia e doar un pretext.
Orientul aprins sau de ce nu se pun crutoane în consommé
În tot arsenalul acesta de amenințări, Antony Blinken, secretarul de stat american, a tras o vizită la Canberra pentru a asigura flancul indo-pacific. E clar că și Taiwan-ul este o problemă. Pentagonul este vigilent și în stare de alertă. Recent, SUA a format împreună cu Australia, Marea Britanie, alianța militar strategică AUKUS, scoțând Franța din joc. Poate și acest aspect explică voiajul președintelui Macron în căutarea soluției de pace în Europa. Din punctul de vedere al celor care gândesc geopolitica, nu ca pe o varză de Bruxelles, ci ca pe un meniu regal, liderul de la Élysée ar putea fi singurul mediator NATO-Rusia.
Și înainte de cel de-al doilea război mondial era tot așa. Periplu diplomatic.
Diplomația occidentală e în aceeași derivă ca în august 1939. Numai că atunci nimeni nu prevestea invadarea Poloniei de către Armata celui de-al Treilea Reich.
Chamberlain (Macronul de atunci) a căutat să găsească o soluție pașnică, dar liniștirea își avea limitele sale. Odată ce Marea Britanie a început să vadă cererile nejustificate ale Germaniei ca pe o amenințare directă la adresa securității sale sau a securității Imperiului său, tonul politicii britanice a început să se schimbe. În 30 august, premierul Franței anunța că situația este sub control, pentru ca a doua zi, 1 septembrie 1938, Hitler să-i ia pe toți pe nepregătite, invadând Polonia.
Astăzi, “aliații din NATO” nu au temeri comune, doar prejudecăți. Să ne amintim, totuși, contextul ascensiunii Germaniei naziste.
De ce astăzi tace Germania? Mai simte musca pe căciulă?
Pacea de la Versailles din 1919 a pus Germania la colț. A pierdut teritorii, a trebuit să se dezarmeze și să plătească despăgubiri de război.
Căderea Cortinei de Fier a izolat ursul. Crescut mare, după 30 de ani de la disoluția URSS, vrea ca Germania în 1939 să se răzbune.
Eroii noștri vor privi din cer o nouă ocupație rusească? Ferească, Dumnezeu!
Vocile lumii
Britannica enciclopedie
„Înainte de a părăsi Munchen (septembrie 1938), Chamberlain și Hitler au semnat un agrement de pace. Chamberlain s-au întors acasă. În fața mulțimii înflăcărate, a proclamat că ”ameninţarea războiului a trecut.” Premierul Franței a transmis britanicilor că a obținut „pacea cu onoare.” Marele său critic, Winston Churchill, i-a reproșat: „Ți s-a dat să alegi între război și dezonoare. Ai ales dezonoarea și vei avea război.” În 1 septembrie 1939, Hitler invada Polonia” – Enciclopedia Britannica.
