Partidul Național Liberal e confiscat de un grup de veleitari. Conducerea este preluată abuziv de un grup de criminalitate politică și economică. Președintele în funcție, Ludovic Orban, este obligat, prin statut, să restabilească ordinea, ierarhiile și relațiile firești dintre centru și filiale.
Talibanii Ordinului de câți au preluat prin forță întreaga putere. Înarmați cu gadgeturi din arsenalul serviciilor secrete, sub pavăza președintelui țării, obligat de către hegemon să țină în respirație artificială un guvern muribund, uzurpatorii de funcții oficiale trebuie izolați, stigmatizați și dați la câini. Dar cum? Strategiile din domeniul militar dau soluții eficiente. Nu degeaba oricare mare lider al lumii l-a studiat pe Sun Tzu. ”Arta războiului” e un arsenal de idei, mult mai puternic decât oricare rastel de arme ultraperformante.
Particula „național,” osul din gât
Nu poate un partid reprezentativ al elitelor românești, o formațiune care a făcut România modernă, să fie condus de structuri paralele statului, de o juntă desebit de agresivă, condusă din afară.
Mi se spune demult că PNL este țintă. Că particular ”național” deranjează schwartzii de la Davos.
Talibanii ordinului de câți, susținuți mai nou de soldații de teracotă ai PSD, sunt tot mai izolați, mai ales după dezertarea armatei useriste din guvern.
Ieri, Dan Barna, liderul USR-PLUS, băgat suspect de târziu în seamă de către Iohannis, l-au informat încă o dată pe șeful statului că partida Cîțu e istorie. Și atât. Doar că ”Dealul” nu prea mai are pârtie liberă de fugă. E prizonier al propriei aroganțe. Mai dă din aripi, atât cât îi permite colivia. Din fizică, fostul profesor știe că densitatea unui element este o constantă pentru o anumită substanță, fiind egală cu raportul dintre masa și volumul corpului. În ecuația asta, densitatea e forma de putere, iar masa și volumul sunt ofițerii care i-au mai rămas loiali, în temeinicul său efort de predare, fără luptă, a țării celor care fac hărțile de putere.
Cine crede că președintele e liber are circumstanțe atenuante. Nu a citit istoria sau dacă a citit nu a înțeles nimic.
Un singur om luptă cu 78 de talibani ai Ordinului de câți
Revenind la lupta inegală din PNL, dintre un singur om și talibanii Ordinului de câți, tactica lui Orban de a părea slab, când ceilalți sunt puternici, e o etapă necesară conflictului. „În mijlocul haosului, există și oportunitate,” ne învață părintele războiului. Iar Orban are o armată loială pe care încă nu a scos-o la luptă. Oricând poate da ordinul ”la atac.” Cei 78 de ilegaliști, care au preluat puterea, trebuie identificați, dezarmați și stigmatizați. Ei trebuie deferiți forurilor statutare și cu plăcuța de gât ”cine face ca ei, ca ei să pățească.” Mila e o slăbiciune, riposta prin surprindere, rămâne arma înțelepților.
Nu se poate preda un partid de 150.000 de membrii unei junte de ocupație, pregătită să ia prizonieri și să schimbe vocația de luptători ai cauzelor naționale, fără luptă. Dar pentru izbândă trebuia amorsate focoasele, aprinse în momentul de oportunitate și lansate când dușmanul e beat de putere.
Prima șarjă
Tehnicile sunt simple, cărțile mari ale istoriei sunt pline de războinici, dar cu puțini eroi. Contează doar cine pune steagul de învingător pe redută. Timpul scurt e în avantajul celui care știe să joace, să aprindă cerul doar când adversarului i-a adormit vigilența.
citește: Pe cine a servit Marcel Ciolacu în pokerul moțiunilor?
Prin trimiterea Moțiunii de cenzură spre lectura guvernului, Ludovic Orban a dat o primă lovitură. Zilele lui Cîțu sunt numărate. Conform procedurilor constituționale și din regulamentele camerelor, în ziua precedentă Congresului, în cazul adunării voturilor necesare, premierul de inimă rea poate fi istorie.
Cine ridică mulțimea tăcută la luptă?
Mai există varianta că Moțiunea să nu treacă. Atunci mai e votul de reinvestire. În ziua Congresului, grupul de preluare prin forță a PNL trebuie izolat. Sunt mii de oșteni loiali partidului care așteaptă doar un semn. Mulțimea tăcută nu e mulțimea vidă. Un partid e un organism viu. Dar trebuie dată alarma. Apărătorii activați.
Și mai e ceva. Lebăda neagră așteaptă după colț. Ea va fi amorsată, precum o mină antitanc, doar când trec tocurile emasculatelor făpturi ale talibanilor de șușanea. Un simplu declic și mulți fac în pantaloni. Dar pentru asta sunt necesari cel puțin o sută de loialiști. Antrenați, înarmați și pregătiți de ultimul asalt.
Știu, poate că ziceți că șansele lui Orban sunt himere. Dar doar cine a simțit pe piele puterea biciului știe că din scorbaci se poate struni o lume. E necesar doar o mânuire corectă și o poziție dreaptă.
Câțiți sau nu mai câțiți?
Sunt 78 șocâți contra 150.000. Istoria militară n-a mai auzit de victorii ale celor puțini. Vă mai amintiți de ”înfrângerea în victorie?” Citiți-o, nu câțiți!
În PNL e un adevărat război. Luptele adevărate nu se dau cu mănușile de dantelă, ci cu barosul de ucis personalități, nu de moarte fizică e vorba, ci prin jupuirea imaginii lor contorsionate de războinici, păcălici.
Ipac, hai la război!
Vocile lumii
Sun Tzu
Cel mai mare strateg militar din istoria lumii
“Războinicii victorioși câștigă mai întâi și apoi merg la război, în timp ce războinicii învinși merg mai întâi la război și apoi caută să câștige,” spunea strategul militar Sun Tzu, în ”Arta războiului”, carte apărută acum 2.500 de ani.
