Pandemia – de la urmărirea individului la controlul minții. E o temă de discuții, mai ales acum când pare să se apropie de gongul final. Coronavirusul, apărut din tenebre, a luat viața a 5,5 milioane de pământeni. S-au instituit cele mai dure restricții din istoria omenirii și s-au impus o serie de vaccinuri. Cu ce consecințe?
Am scris încă din ianuarie 2020 despre pericolul extinderii noului virus din Wuhan. Pe vremea aceea un epidemiolog celebru îmi arăta globul pământesc. “Vezi cât de departe e?” În scurt timp, simplul guturai s-a transformat în epidemie. După o scurtă întrunire a capetelor mari din OMS, a devenit pandemie. De acolo, s-a instituit jocul ce va lăsa urme adânci în istoria civilizației umane. Apoi, ca la inflexiunile de tonuri din Recviem-ul lui Mozart (finalizat de către un necunoscut), umbra morții a devenit noul Voldermont. Am susținut campania de vaccinare. Aflu acum că somitățile lumii medicale se îndoiesc de anumite măsuri coercitive.
Necazul a fost transformat în butoi de pulbere. Cine a pus fitilul?
“Toate nenorocirile au avut mai mereu o cauză. Dar, parcă, niciodată un necaz nu s-a transformat într-un butoi de pulbere,” îmi scria, ieri, un internaut. Dar cine a aprins fitilul? Rămâne enigma de decriptat de către generațiile de mâine. Cei care am supraviețuit pandemiei putem depune mărturie că autoritățile au forțat limitele. Au călcat în picioare drepturile fundamentale ale omului, în numele dreptului colectiv la sănătate. Cum se va prefigura lumea de mâine, după încarcerarea spiritului liber și al dreptului individului de a alege ce e mai bine pentru corpul său? Se prefigurează un univers concentraționar, în care puținii vor decide pentru cei mulți.
citește și: Efectele Afacerii Djokovic
Pandemia e piatră de hotar. Nimic nu va mai fi ca înainte în organizarea socială.
Nu mă pripesc în a trage concluzii, dar mă sprijin pe recursul la istorie.
Pandemia – de la urmărirea individului la controlul minții
Prin 1994, m-am trezit cu un telefon de la Ambasada SUA. Consilierul pe probleme de securitate era interesat despre sursa mea dintr-un articol, semnat cu pseudonim, despre cum vor stopa americanii creșterea demografică a Africii, printr-o pandemie indusă, în viitorul război pentru resurse. Evident că nu i-am dat numele. După aproape 30 de ani se vor deschide arhivele. Deci pot dezvălui că cel care mi-a dezvăluit viitoarele instrumente de luptă, într-un altfel de Saigon, făcea parte din Comitetul de prognoză al președintelui Bill Clinton.
citește și: De ce unii iau COVID de mai multe ori – iar alții niciodată?
Prin anii ’90 învățasem Declarația Universală a Drepturilor Omului ca pe Tatăl nostru. Ieșit din turbionul unui univers concentraționar, nu aveam să pricep prevederile actului fundamental: “Orice persoană are îndatoriri fată de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.” Astăzi, comunitatea e bătută-n cuiele rațiunilor globaliste, iar individul are drepturi din ce în ce mai restrânse.
Transformările sunt de nestăvilit
Sursa mea din anii ’90, un fel de Faucci al acelor vremuri, dar cu identitate protejată de schemele de securitate, îmi prefigura viitorul; “până în anul 2020, se va finaliza mecanismul mondial de urmărire a fiecărui individ. Marea provocare va fi controlul minții, cu un termen prestabilit: 2050.” La acea vreme doar serviciile de informații și cele militare lucrau cu GPS-uri. Acum, orice operator de telefonie o poate face. Mai mult, individul își deleagă singur intimitatea, prin acceptarea localizării în care se află la un moment dat.
Odată ce s-a calibrat controlul și mecanismul de izolare a individului, s-au pregătit insurgenții Deep State-ului pentru o nouă redistribuire planetară a inteligenței și a distrugerii, fenomenalului și dumnezeiescului spirit nativ al creației.
Aici e marea lovitură ce se va da.
Aplicațiile mobile, roboții și inteligența artificială vor transforma noile generații în grupuri asistate, decerebrate, încolonate în curente doctrinare de supus conștiința. Ce rost mai are ca un tânăr să mai facă eforturi pentru a găsi drumul pe care trebuie să-l facă. Inteligenții din computerul de bord îi vor fixa ținta, care nu va fi o destinație, ci doar un periplu dictat de Big Brother.
Nu voi comenta aici că sunt constituite toate premisele controlului minții. Curentele impuse, acțiunile dogmatice, întreaga panoplie de subculturi emancipate și scoase cu forcepsul din uterul crezut mort al marxismului, multitudinea de căi de dirijare ale voinței, inhibarea gândului și întinderea unui țarc virtual, vor face din om leguma vorbitoare.
De la homo sapiens la homo ciberneticus
Nu o spun doar eu. Neurologi celebri ai omenirii susțin că un om normal consumă doar 5-7 % dintre neuroni (singurele celule care nu se regenerează) în timpul vieții. Geniile, 15 %. Cârjele ideologice vor fragmenta sinapsele, iar omul va deveni un prizonier liber în țarc.
Îmi revin mereu în memorie tonalitățile recviemului lui Mozart. Puțini cunosc că celebrul compozitor a luat banii de la un necunoscut pentru a finaliza opera. Dumnezeu l-a ridicat la cer, înainte de a încheia partitura. Soția lui a reușit misterios să o încheie. „Dacă Mozart nu a scris muzica, atunci omul care a scris-o a fost un Mozart,” avea Beethoven să elucideze misterul.
Ce mai contează cine a scris libretul pandemiei? Nimeni nu va mai dori să audă sunetul lugubru al însingurării și timpurile unei dictaturi medicale. Așa că moștenitorii celei mai mari crize sanitare vor putea instrumenta – la liber -a la lejer – subconștientul individului și-l vor modela în arhetipul fricii, singura cale de aducere a individului la homo-ciberneticus, ușor de condus și de dirijat.
Vocile lumii
Futurolog israelian
“În secolul XXI, sentimentele nu mai sunt cei mai buni algoritmi din lume. Algoritmii Google și Facebook nu numai că știu exact cum te simți, ci știu o sumedenie de lucruri despre tine pe care nu le bănuiești. Prin urmare, ar trebui să încetezi să-ți mai asculți sentimentele și să începi să asculți acești algoritmi externi,” spune Yuval Noah Harari, în cartea Homo deus.
