Elitele lumii folosesc tot mai des cuvântul globalizare, fără a cunoaște originile sale. Ghidurile corectitudinii politice dau definiții convenabile celor care dețin puterea lumii, gen: “întreaga lume, privită ca o sfera adecvată,” “o politică de anvergură mondială,” “doctrina care asigură ajutorul statelor sărace,” “acțiunea prin care o țară sau o putere economică se implică în afaceri internaționale.” De fapt, toată mișcarea e ideologică, dar propaganda se ferește să facă încadrări.
“Globalizarea este considerată ca factor ce determină diminuarea rolului guvernului naţional ca urmare a extinderii acţiunii capitalului investiţional internaţional şi a societăţilor transnaţionale,” scria prin 2010 Mirela Mazilu, profesor al secției Universității Craiova din Turnu Severin, într-o revistă științifică. Ulterior, CV-ul domniei sale s-a umplut de membership-uri în rețele internaționale eco-civice.
Recent, liderii țărilor de la Vișegrad s-au întâlnit la Varșovia pentru a instituționaliza un grup reprezentativ, care să se opună hegemonilor lumii. Tentativa a fost un eșec, datorită viziunilor diferite ale rolului statelor în concernul european.
citește și: Balaurii lumii noi rescriu poveștile de Crăciun
Noul cancelar al Germaniei, Olaf Scholz, conduce o coaliție de trei partide. Pentru prima oară, ecologiștii au ajuns la guvernare. Ce nu s-a remarcat din programul lor politic este punctul care prevede: Germania are „o responsabilitate specială” faţă de Europa. Acest lucru e în măsură să sporească temerile legate de tentativa de dominație asupra celorlalte state. Propoziția se poate traduce ușor. Noua politică a Germaniei vizează controlul mecanismelor pieței și al libertății de mișcare, prin impunerea pe agendă a drepturilor migranților. Instrucțiunile cabinetului de control folosesc instrumente gen: statul de drept, independența justiției, indicii de corupție, taxe pe emisiile de carbon, dezvoltarea societății civile etc.
De ce elitele lumii folosesc tot mai des cuvântul globalizare, fără a cunoaște originile sale?
Dar unde a apărut prima oară termenul de globalism? S-a renunțat la cel de mondialism? E globalismul vechiul internaționalism din doctrina sovietică?
Istoricii susțin că primul care a folosit acest cuvânt a fost profesorul german Ernst Jäckh, care a emigrat din Germania celui de-al Treilea Reich, în 1930, în SUA și a ajuns cadru didactic la Universitatea Columbia, cunoscută pentru stângismul ei. A publicat o carte despre lupta împotriva „hitlerismului”, intitulată “Războiul pentru sufletul omului.” Jäckh a folosit „globalismul” pentru a descrie ambițiile lui Hitler de a înstăpâni planeta.
„Hitler întinde mâna spre soare. Își propune să cucerească lumea, pentru a lua în posesie globul pământesc. El vizează mai mult decât cucerirea militară, economică sau politică a lumii. Susține că s-a angajat într-un „război sfânt,” ca lider al poporului ales, trimis de Dumnezeu, nu pentru imperialism, ci pentru globalism – așa aș caracteriza lumea fără sfârșit a Führerului,” scrie profesorul de la Columbia.
Elitele lumii folosesc tot mai des cuvântul globalizare, fără a cunoaște originile sale
„Globalistica”, migranții și xenofobia din 1943
Contracandidatul din 1940 a lui Franklin Roosevelt, republicanul Wendell Willkie notează în cartea sa “O singură lume,” că la un miting, senatorul Gerald P. Nye din Dakota de Nord și-a intitulat discursul „Globalistica,” prin care ironiza intenția democraților de a liberaliza migrația europenilor. Autorul îl consideră xenofob. Există similitudini?
Întâmplător am descoperit într-o arhivă catalogul Federației Pictorilor și Sculptorilor moderni, datat: iunie 1943, destinat unei expoziții la Galeria Wildenstein din New York. Tinerii expresioniști, curent nou la acea vreme, își prezentau operele în spatele manifestului: „Ca națiune, suntem forțați să depășim izolaționismul nostru politic îngust,” se arată în document. „În condițiile în care America este recunoscută ca centrul artei lumii, creatorii din toate țările trebuie să se reunească, să discute și să expună, este timpul ca noi să acceptăm valorile culturale pe un plan cu adevărat global.”
citește și: S-a AUTORIZAT înlocuitorul vaccinurilor anti-COVID!
„Viitor sumbru, dar vesel.” Rolul culorilor țipătoare
În spațiul destinat criticilor de artă al prestigioasei publicații the New York Times, de la acea vreme, Edward Alden Jewell tipărește cu litere de-o șchioapă cuvântul “Globalism.” “Globaliștii,” susține acesta, “par să garanteze un viitor destul de sumbru, dar și vesel,” ironizând tabloul lui Mark Rothko, „Taurul sirian,” că foloseşte culori prea țipătoare.
Globalismul nu mai este astăzi vreo metaforă sau figură de stil. Este deja o ideologie, prin care servanții trebuie să acționeze conform regulamentelor născute în locuri ciudate.
Directivele de la DAVOS prevestesc începutul noii revoluții industriale și sfârșitul capitalismului.
Acordul de la Bretton Woods a fundamentat noua politică monetară a lumii. De atunci, monedele naționale nu se mai raportează la aur, ci la dolar. Așa s-a înființat Banca Mondială și apoi Fondul Monetar Internațional.
Materialele de propagandă de pe site-ul World Bank susțin că peste 1,7 miliarde de pământeni au fost scoși din sărăcie din anul 1950, prin acțiunile globale. Dar niciunde nu se consemnează că din 1950, uncia de aur a crescut de la 36 de dolari, la 1.800 în prezent și că merele nu au aceeași greutate cu perele.
Țintele globalismului par a fi simple: bogații lumii să fie și mai bogați.
Vocile lumii
Derek Thompson
Publicist
“Ajuns la Davos, unde se reunesc bogații lumii, am căutat un loc de cazare. Nu am găsit nici în comunitățile învecinate. Am dormit într-un pod de casă, într-un sat îndepărtat. Făceam naveta cu trenul. Fiecare non-plutocrat luptă pentru resturi,” este imaginea plastică descrisă de Derek Thompson în The Atlantic.
