În condițiile în care întâmplarea istorică a făcut ca, exact în perioada celei mai teribile pandemii de până acum din secolul XXI și a celei mai grave crize economice generată de aceasta, la guvernare atât în România cât și în Ungaria vecină să fie echipe conduse de premieri cu același nume (Orban), comparațiile între ce fac acestea sunt absolut firești și oricum irezistibile.
Dl Viktor Orban este la guvernare în Ungaria de mult. Și, place nu place, s-a distins prin încercarea sistematică și remarcată de a da o șansă țării sale într-o lume în care domină cei puternici în numele globalizării pe plan internațional sau în numele europenizării pe plan european, iar cei mici sunt pur și simplu condamnați să ajungă colonii. A vorbit clar despre acest lucru în nenumărate rânduri. Și s-a străduit în fapt să facă ce a putut, intrând în coliziune cu unii dintre artizanii sau menestrelii „europenizării” înghesuiți prin birourile birocrației de la Bruxelles. A ales să întărească statul, să-i consolideze pe cât posibil pozițiile economice, a oprit privatizările, a blocat penetrările externe în puncte nodale și sectoare strategice, a încercat recuperări dintre privatizările nenecesare făcute, a decretat utilitățile publice activități nonprofit, a pus la plată băncile, telecom-ul și distribuțiile de energie și nu doar populația întru susținerea ajustărilor economice etc.
La o caracterizare suscintă, dl Orban Viktor apare mai degrabă promaghiar decât proeuropean!
Urmărind de mult ajungerea la guvernarea din România, dl Ludovic Orban a reușit s-o preia doar de curând, într-un context anume, care este însă puțin important din punctul de vedere discutat aici. Domnia sa a ajuns la guvernare când România era deja o colonie perfectă, până-n măduva oaselor! Orice gând minunat de „decolonizare” a României ar fi avut dl Ludovic Orban, spațiul eventual de manevră era îngust de tot, dacă nu chiar închis. Domnia sa n-a arătat însă niciun regret și nu s-a remarcat cu absolut nicio încercare de modificare pe cât posibil a respectivei stări de lucruri și a statutului deja consolidat în domeniu. Ba, dimpotrivă, a căutat să spulbere pe plan intern tot ceea ce mai licărea a încercare de „decolonizare”, să aprofundeze „statul minimal” (mai pe șleau spus, statul incapabil să mai facă ceva), iar, pe plan extern, să cucerească, prin vânturarea „liberalismului” cât mai liberalist, bunăvoința tocmai a acelora de pe la Bruxelles care-l pun la zid pe tizul său de la Budapesta.
Nici să dai cu tunul nu găsești cumva la dl Orban de la București o măsură de tipul celor promovate de tizul său de la Budapesta și din cauza cărora acesta din urmă este stigmatizat la Bruxelles de „iliberalism”. Personal n-am văzut ceva la dl Orban Ludovic care să reprezinte măcar vreo încercare de a determina luarea în considerare la Bruxelles sau oriunde în altă parte a vreunui interes al României. Aproape mai rău, după demersurile dlui Orban de la București, apare în spațiul european că România nici nu are vreun interes anume, bun sau rău! Probabil, domnia sa înțelege interesele României mai degrabă realizate prin înfăptuirea intereselor europene (care or fi acestea?!). Mai pe scurt, dl Ludovic Orban apare mai mult pro Europa decât pro România!
Și a venit coronavirusul! Pentru comparația Orban vs Orban nu mai era nevoie să vină și coronavirusul! Lucrurile erau clare! Măsurile economice luate împotriva consecințelor coronavirusului au confirmat cu prisosință ceea ce era deja clar și până acum!
,,Dl Orban de la Budapesta a pus la bătaie tot ceea ce a avut la dispoziție pentru a ajuta firmele mici în restriște, pe salariații afectați și debitorii bancari cu probleme. ”
Ca să nu se îndatoreze prea greu a făcut ceva superimportant, durându-l în nădragi că va fi din nou taxat de „iliberalism” de către komisarii de tip sovietic de la Bruxelles. A luat câte ceva de la bogați ca să poată da ceva la săraci, care vor fi cei mai afectați. A taxat băncile, chiar și pe proprietarii auto, a cerut limitări din partea celor cu câștiguri mari. Nimic din toate acestea la dl Orban de la București. În abordarea acestuia din urmă, „ajutorul” în domeniul bancar rămâne la cheremul deciziei băncilor și ceea ce se va da concret firmelor și salariaților va fi de la bugetul de stat. Adică de la săraci! Pentru că, în biata Românie, firmele care obțin 70% din PIB, adică cele mari, participă la finanțarea cheltuielilor bugetului României cu numai 45%, bugetul fiind susținut de fapt de către săracii României (micile firme) în proporție de peste 55%, deși acestea nu realizează decât 30% din PIB.
Să nu-l punem însă la zid pe dl Orban Ludovic. Atât poate nu numai pentru că asta este viziunea sa „europeană”, dar acestea sunt și limitele pe care le dictează starea și statutul de colonie al României.
În Ungaria, statul este puternic, nu minimal: încasează din taxe 48% din PIB, în România – doar 26% din PIB! E o diferență de resurse și de putință! În Ungaria, există foarte multe bănci străine, dar sistemul bancar este controlat de bănci maghiare; în România 87% din capitalul din sistemul bancar este străin și băncile străine îl conduc. Ungaria are un sistem bancar, bun sau rău, dar al său! România n-are un sistem bancar, bun sau rău dar al său! Dl Orban de la București n-are aceleași posibilități ca dl Orban de la Budapesta.
Concluzionând: cu posibilități anticoloniale mai mari dar și cu vreri anticoloniale hotărâte, dl Orban Viktor de la Budapesta face ce face, în timp ce, cu posibilități anticoloniale mai mici dar și cu vreri anticoloniale zero, dl Orban Ludovic de la București nu poate face decât ceea ce face.
Consecința faptului că la Budapesta este așa cum este și că la București este așa cum este va fi una singură și sigură. La Budapesta se va depăși criza coronavirusului (c-așa-i cu epidemiile, vin și trec) și poate se va supraviețui și colonialismului atotcotropitor. La București se va depăși criza coronavirusului (c-așa-i cu epidemiile, vin și trec), dar nu se va supraviețui ofensivei colonialiste postcoronavirus, care va fi ruinătoare pentru colonii.
Într-o stare colonială aiuritoare, respectiv cu două economii disjuncte pe același teren – una, cea românească, ce trebuie, deși a ajuns să pună doar pingele, s-o țină înfloritoare pe cealaltă, cea străină – lucrurile nu pot merge mai departe, oricât colonialism ar administra stăpânii externi și oricât ar accepta colonia, pentru că se vor împotmoli! Așa ceva nu poate opera! Și împărțirea terenului între colonialiști va fi obiectiv necesară! România este în mare pericol de-a fi dezmembrată!
Asistând la evenimente, ba mai mult decât atât judecând după propriile declarații privind respingerea tratatului de la Trianon, de la care tocmai se împlinesc în curând 100 de ani, dl Orban de la Budapesta poate chiar mizează să se aleagă cu ceva: cu vreo autonomie teritorială a ținutului secuiesc, poate chiar și cu vreun Ardeal! Eu cred că se înșală, dar nu pentru că România nu va pierde Ardealul, ci pentru că îl vor lua nemții. Nu vor fi cumva lupte, totul se va aranja în liniște, la Bruxelles, online! Ca în vremea coronavirusului!
