Există oligarhi buni și oligarhi răi. E clar. Presa mainstream a tăiat o falie adâncă. Rușii sunt nefrecventabili, americanii sunt the great. Dar cititorii lui Platon știu că după Oligarhie vine Plutocrația, spațiul în care nu mai există democrație.
Informația că Elon Musk, un libertarian declarat, a cumpărat rețeaua de socializare Twitter (colivia păsărelelor), a stârnit un val de proteste, analize și interpretări.
Lecturând presa americană și nu numai, am ajuns la concluzia că nu există un motiv clar al acestei achiziții. Marele industriaș, producător de mașini electrice, concurent al NASA, prin programul său spațial, a sfidat oamenii din cosmos, iar acum vrea să fie proprietar pe cuvântul lor, pe spațiul de expresie. Ceva nu pușcă!
Pentru cei care nu știu, Elon Musk este un om de afaceri creativ, dar și veros, intuitiv, dar nu destul de orientat politic, pentru a se încadra în cele două specii americane: socialiștii și conservatorii.
El e când de parte ecologiștilor, când împotriva lor. Vinde mașini subvenționate de state, dar e critic al multor administrații. E alături de teutonii ordinului “încălzirea globală.” Firește, pentru că e principalul beneficiar. Când Donald Trump a retras SUA din Acordul de la Paris privind clima, a tulit-o din Board-ul afacerilor fostului președinte.
Acum e critic cu regimul Biden. Nimeni nu mai înțelege nimic.
Oligarhul bun și ciripitul din colivie. Pe cine va susține în alegerile parțiale din SUA din anul acesta?
A scos din valiza sa digitală 44 de miliarde de dolari pentru a achiziționa Twitter, un turn Babel modern, locul în care plutea o boare de independență.
Marii jurnaliști, retrași din redacțiile devenite mult prea corecte politic, se exprimau, fără îngrădiri, pe Twitter. Ce se va întâmpla acum?
44 de miliarde pentru ce? Pentru cei care nu știu, până la transferul de proprietate, rețeaua ciripitorilor era condusă de mai mulți investitori cu opinii politice diferite. Din cauza neînțelegerilor privind libertatea de expresie și a limitelor conjuncturale, oamenii liberi n-au făcut nici bani. Anul trecut, rețeaua a ieșit cu un deficit de 860 de milioane de dolari. Semn că libertatea absolută și conducerea colectivă nu aduc profit.
Oligarhul bun și ciripitul din colivie . Va impune cenzura progresistă?
Iar acum ce? Va impune cenzura, la fel ca Facebook-ul, inventat, chipurile, de un student american cu nume de zahăr? Sau ca oligarhul “cu algoritmii,” devenit celebru pentru că și-a făcut o librărie virtuală dintr-un garaj? Un Amazon corect politic?
Musk are 50 de ani. S-a născut în Africa de Sud și a devenit cetățean american abia în 2002. Își exprimă opinii care nu se încadrează perfect în cadrul politic binar, stânga-dreapta al Statelor Unite.
„Elon Musk pare să fie ultima noastră speranță,” a declarat Tucker Carlson de la Fox News, cel mai popular influencer conservator american.
Dar dacă și Carlson e naiv? Și crede că hârtia creponată e bună de aripi? Nu ajunge un Icar în orbita propriului soare?
Nimeni nu crede că Musk a intrat într-o afacere pentru a pierde. El este cel mai rapid îmbogățit din istoria planetei. Are rost să-l comparăm cu Roman Abramovici, cu Iuri Kovalciuc, cunoscut drept „bancherul lui Putin,” cu Suleiman Kerimov, deținătorul de mine de aur din Rusia?
La începutul anului 2022, scriam că zece dintre bogații planetei au depășit anul trecut o sută de miliarde de dolari, mai mult de două sute au deja peste 20 miliarde de dolari, iar Musk a înregistrat performanța de a deveni cel mai bogat om din lume, acumulând 273.5 miliarde de dolari.
Averea netă a celor BIG 10 (nouă americani) depășește acum 8,4 trilioane de dolari, mai mult decât PIB-ul tuturor țărilor, cu excepția SUA și a Chinei, așa cum prezintă un raport publicat recent.
Deci, să recapitulăm, ca să nu ne ia amețeala. Elon Musk are o avere de 273,5 miliarde de dolari. Munca lui a produs mai mulți bani decât trei generații de români, în 30 de ani. Ne înțelegeți?
În comparație cu Musk, Alexei Mordashov, cel mai bogat rus, proprietar al compania de oțel și minerit Severstal, are o avere de 29,1 miliarde de dolari. De nouă ori mai puțin decât a lui Elon Musk.
Dacă oligarhii ruși ar fi cumpărat Twitter-ul, s-ar fi înclinat axul gravitațional al pământului
Vă dați seama ce iureș planetar se isca dacă „săracul dintre bogați” Roman Abramovici cumpăra Twitter-ul?
S-ar fi înclinat axul gravitațional al pământului!
citește și: Minunea de Paști din 1992
Pentru a nu ieși din sfera capitalurilor, cei mai bogați zece ruși valorează 223 de miliarde de dolari pe lista Forbes World’s Billionaires din 2021, conform ultimelor date. BIG 10 depășește acum 8,4 trilioane de dolari. Dar există oligarhi buni și oligarhi răi, nu?
Dintr-un anumit unghi, Musk ar părea progresist. A donat bani Partidului Democrat, fundației lui Hillary Clinton și fostului președinte Barack Obama. Dar a refuzat să participe la fundrising-ul lui Kevin McCarthy, fostul lider republican al Camerei, devenit acum putinist.
Din punctul de vedere al intereselor sale politice, „acțiunile sale par a reflecta mișcările cuiva care nu gândește ideologic, ci pragmatic” – este de părere editorialistul New York Times, Jeremy W. Peters. Multe dintre donațiile sale au fost direcționate către politicieni din statele în care Tesla are operațiuni de producție, precum Texas și California. El a dat bani, atât guvernatorului Greg Abbott, un republican, cât și guvernatorului Gavin Newsom, democrat. A donat tuturora.
Dar dacă Kovalciuc ar fi dat bani republicanilor, nu ar fi turbat Marele Vultur de pe Capitoliu? Întreb pentru gâștele mele, protejate de umbrela NATO.
Vocile lumii
Derek Thompson
Editorialist The Atlantic
„Cum va transforma Musk rețeaua de socializare, rămânând în același timp director executiv al Tesla și SpaceX? Elon Musk s-a dovedit a fi un antreprenor extraordinar în domeniile plăților digitale, vehiculelor electrice și zborurilor spațiale. Dar rețelele sociale sunt cu totul diferite. Prin PayPal, produsul este bani. Cu Tesla, produsele sunt mașinile. Cu SpaceX, produsele sunt rachetele. Dar cu Twitter, produsul e civilizația umană. Software-ul este ușor, hardware-ul este mai greu și oamenii sunt imposibili” – este de părere Derek Thompson, editorialist The Atlantic.