Românii se prăjesc liniștiți pe Litoral. Nu le pasă de ce se întâmplă în largul mării. La fel sunt și turiștii din Odessa. Fac băi de soare și se miră că mai apar unele explozii. Turcia sapă meticulos un canal mai lung decât Corintul. Deși nu are ieșire la Marea Neagră, Kazahstanul e speriat că nu mai poate exporta petrolul. Oleoductul „Caspian Pipeline Consortium” a fost suspendat de un tribunal din Moscova. Din punct de vedere geostrategic, spațiul marin a devenit un cazan în fierbere.
The New York Times dedică o pagină subiectului. Analiza “Ape tulburi: Marea Neagră a devenit un punct fierbinte al războiului” ridică trei mari probleme. Una de sporire a atacurilor rusești cu drone asupra porturilor ucrainiene, soldate cu replici dure ale ucrainienilor. Recent, au atacat portul Novorossiisk din Regiunea Krasnodar, aflat în Rusia. Acolo există o bază militară a marinei ruse. A doua – a blocajului cerealelor și al petrolului. Nu în ultimul rând, decizia Turciei de a nu lăsa trecerea navelor militare prin Bosfor. Nici cele americane, nici cele rusești.
citește și: Boom-ul economic al Rusiei, înzdrăvenirea SUA și recesiunea europeană
Să le luăm pe rând! Administrația Biden nu susține atacurile asupra obiectivelor militare sau civile de pe teritoriul Rusiei. De aceea, nici nu a livrat Kievului rachete cu rază medie sau lungă de acțiune.
„Trebuie să ne apărăm propria coastă, atacând pe cea a inamicului,” a spus, acum două luni, comandantul marinei ucrainene, contraamiralul Oleksiy Neizhpapa, ca răspuns ferm la ceea ce a numit “tirania Rusiei asupra apelor internaționale ale Mării Negre.”
Puțină lume își mai aduce aminte despre profeția lui Traian Băsescu, făcută în fața tinerilor studenți de la Standford, în anul 2005, potrivit căreia: dacă occidentul nu va concepe o strategie de apărare în regiunea noastră, “Marea neagră se va transforma în lac rusesc.” Zilele acestea, guvernul României a anunțat că nu mai semnează contractul cu francezii de la Naval Group, pentru cele patru corvete. Plecarea olandezilor din afacerea Mangalia poate fi un semn al dezinteresului autorităților române de a achiziționa produse navale de luptă. Bulgaria își menține poziția anterioară războiului din Ucraina. Nu vrea o flotă a NATO în Marea Neagră.
Turcia rămâne fermă pe poziție: “Prin Bosfor nu vor trece nave de război.”
Rusia a rupt acordul cerealier și atacă în fiecare zi porturile ucrainiene, care le-au mai rămas utilizabile. Ucraina ripostează.
Cândva, Bursa cerealelor din Brăila stabilea prețul mondial
Bătălia pentru preluarea controlului asupra Mării Negre ar putea avea implicații asupra piețelor globale de energie și de aprovizionarea cu alimente, este de părere publicația americană. Ba mai mult, un fost oficial al Departamentului de Stat al SUA susține că, în cazul blocării transportului petrolului rusesc prin Marea Neagră, prețul barilului va crește cu 8-10 dolari, în prezent fiind stabil la 81 de dolari.
Peste 3% din petrolul și produsele petroliere globale se deplasează prin Marea Neagră. Din punct de vedere istoric, aproximativ 750.000 de barili de țiței rusesc (20% din exporturile sale de țiței pleacă din Marea Neagră), deși Federația lui Putin a redus astfel de transporturi la jumătate. Împreună cu Arabia Saudită și cu Emiratele Arabe fac, prețul mondial al barilului, oricâte green-deal-uri ar mai aviza Greta trotinetista.
Ucrainienii luptă și încearcă justificat să reducă puterea economică și militară a Rusiei. Totuși, acordurile internaționale lasă comerțul liber pe oceane și mări.
Rusia transportă 20% din exporturile sale prin Marea Neagră
Peste 3% din produsele petroliere globale sunt transportate prin Marea Neagră. Pe aici, Rusia duce 20 % din producția sa la export. Culmea ipocriziei, o parte din consumul european de petrol, în ciuda sancțiunilor, provine din Rusia, via India. Guvernul de la New Delhi cumpără cu șaizeci de dolari barilul și-l revinde cu optzeci. O serie de traderi greci schimbă doar etichetele documentelor vamale.
citește și: Disonanța Gheboasă și criza de arhetip
Încă nu s-a inventat vreo soluție viabilă pentru supraviețuirea economiilor occidentale fără hidrocarburi. Green Dealul sau “Europa verde” nu e decât o șmecherie de bursă. Câștigă doar jucătorii. Cei care pierd sunt consumatorii finali.
Cât despre resursele de gaz din Marea Neagră, conducerea OMV s-au trezit să dea în judecată statul român la Curtea de Arbitraj de la Paris, pentru că nu vor să exploateze rezervele de gaz, decât în condițiile folosirii lor, în totalitate, pentru noua companie de produse chimice, Borealis.
Turcia forează la greu pe partea sa. Georgia și Armenia sunt supărate că nu se mai finalizează gazoductul dintre Marea Caspică și Marea Neagră.
Aliații nu și-au pierdut vremea cu Marea Neagră. Era prea importană Marea Baltică
Marea Neagră a ajuns să dea în clocot – nu, Doamne ferește! – din cauza încălzirii globale, ci a lipsei de strategii a aliaților, care să contracareze planul de transformare a ei în lac rusesc.
Pentru cei care nu știu, Chestiunea Mării Negre, lucrarea lui Gheorghe Brătianu, apărută în Vest după moartea sa, a prefigurat soluția neutralității militare a regiunii, aprinsă de arșița unui conflict nou.
Lume multă, oameni puțini. Politicienii români habar nu au de prevederile Acordului de la Montreaux, inițiat și negociat de către Nicolae Titulescu, încă din perioada interbelică. Acolo e prevăzut clar, încă din anul 1936, că navele militare, mai mari de cincizeci de tone, nu pot trece prin Strâmtoarea Bosforului.
Cu demnitari, fii de securiști sau de milițieni, cu înalte studii de securitate la „ff,” România nu este în stare să pună pe masă vreun draft de securitate al Mării Negre, deși există specialiști în domeniu, în stare să pună cap la cap interesele geopolitice.
Rusia vrea să aibă acces liber la transport. Turcia să facă bani din tranzitul de mărfuri. Statele mici din Caucaz, mai nou prietene NATO, vor securitate energetică, Bulgaria, plaje cât mai însorite, iar Ucraina să taie nasul țarului de la Kremlin. Știe România ce vrea? Dar dacă Washington-ul nu e interesat? Noi rămânem fii ploii pe ambarcațiunea în derivă?
VOCILE LUMII
New York Times
“Turcia controlează trecerea și ieșirea navelor din Marea Neagră prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, ca urmare a unei convenții din 1936, care a interzis navelor de război rusești să folosească Strâmtoarea, un act lăudat de Ucraina și de NATO,” scrie The New York Times.
