De astăzi, profesorii revin în unitățile de învățământ, având datoria de a pregăti noul an școlar, ce va debuta peste două săptămâni.
Cancelariile vor fi însă de această dată pline mai mult cu întrebări legate de a fi sau a nu fi vaccinat sau obligat și despre a semna sau nu pentru proteste/greve etc., decât de planuri de lecții sau materiale didactice.
Sindicaliștii din învățământ au pregătite listele în care ar urma să semneze, dacă sunt de acord cu forme de protest față de refuzul guvernanților de a aplica legea salarizării unitare și, implicit, de a acorda, chiar și cu doi ani întârziere, majorările salariale prevăzute pentru angajații din sistemul de Educație.
În contextul actual, este probabil firesc ca astfel de discuții să domine cancelariile școlilor.
În același timp, pe la alte cancelarii, de la Palatul Victoria sau de la Ministerul Educației pare să se evite dezbaterea acestor teme extrem de importante pentru cadrele didactice.
Ministrul Sorin Cîmpeanu a mai lansat o temă, care poate îi va determina pe profesori să schimbe registrul discuțiilor la început de an: nu vor mai fi cerute de la elevi date legate de locul de muncă al părinților.
Teoretic, această măsură ar trebui să conducă la o evaluare a elevilor mai aproape de ceea ce înseamnă obiectivitate.
Într-adevăr, intimidarea sau “atragerea simpatiei” dascălilor prin poziția ocupată în societate de către părintele unui elev este o practică puternic înrădăcinată în școala românească și, în același timp, o meteahnă de care ar fi benefic să ne debarasăm.
E nevoie însă de mai mult decât eliminarea necesității de a colecta informații legate de locul de muncă al părinților, pentru ca în școli să nu mai avem “al cui ești tu?” și “tu, știi cine e tata?”.
Din nefericire, podiumul de la finalul anului școlar este puternic influențat și de “intrările” pe care părinții le au la profesori.
Poate că ar fi nevoie și de sancțiuni pentru profesorii care au transformat această relație dascăl – părinte într-o afacere.
Dar, ca să încheiem într-o notă optimistă, sunt destui dascăli care chiar nu fac discriminare și muncesc să ajute toți elevii, indiferent de mediul din care provin, chiar și cu eforturi financiare proprii.
În primul rând, la acești oameni ar trebui să se gândească guvernanții când iau în calcul o nouă amânare a creșterilor salariale sau testarea pentru COVID pe buzunarele dascălilor.
