Donald Trump rescriestrategia geopolitică în Orientul Mijlociu, după ani lungi de stagnare diplomatică şi de războaie interminabile, fără a scoate zona din criză. Mișcarea administrației actuale, diferită de cea a predecesoarelor, de a se retrage din tratatul cu Iranul, demonstrează că noua putere doreşte să refacă legătura istorică dintre SUA şi Israel. Denunțarea unilaterală a unui document-cadru aruncă în aer relațiile dintre Bruxelles și Washington, care oricum nu erau foarte bune după măsurile economice restricţionale luate de americani.
Patreneriatul strategic dintre SUA şi România e mai vechi de decenii. Integrarea în UE a fost mai târzie.
Dacă ne-am obişnuit deja cu servilismul liderilor de la Bucureşti faţă de Înaltele Porţi, iată că Liviu Dragnea ne surprinde nu numai pe noi.
”Situația din Orientul Mijlociu este o situație complexă, pe care unii o știu în totalitate, unii cred că o știu iar alții nu o înțeleg. Dincolo de declarații, de reacții rapide, publice, cred că este necesară o analiză foarte serioasă și o discuție foarte serioasă cu Israelul, cu Statele Unite și cu alți actori importanți.” – a declarat Liviu Dragnea pentru Associated Press.
Este a doua oară într-un interval de timp foarte scurt în care liderul PSD are o atitudine tranșantă legată de politica externă și de fiecare dată aceasta a fost aliniată cu pozițiile enunțate de Washington și TelAviv. Ambele, atât cea legată de mutarea ambasadei României de la TelAviv la Ierusalim, cât și declarațiile legate de ieșirea SUA din tratatul cu Iranul au fost privite critic de Bruxelles.
Ţările Grupului de la Vişegrad sunt obişnuite să scrâşnească dinţii la autorităţile de la Bruxelles. Iată că în premieră, un alt stat est-european intră în corul nemulţumiţilor faţă de deciziile Bruxellesului.
Surprinzător, Liviu Dragnea le-a luat faţa – aşa cum se spune în fotbal – şefilor administraţiilor de la Varşovia sau de la Budapesta.
Dosarul iranian a creat un precedent în interiorul NATO. Este pentru prima oară când mai multe state europene aleg să rămână parte a unui acord cu o puternică încărcătură de securitate pe care Statele Unite îl părăsesc.
Falia dintre cei rămaşi şi cei care părăsesc acordul păgubos cu o putere care s-a înzestrat nuclear, în ciuda celor negate în prealabil, poate constitui un precedent periculos, care să adâncească tensiunea dintre Bruxelles şi Washington.
Până la declaraţia tranşantă a lui Liviu Dragnea, oficialii români erau cunoscuţi prin postura struţului. Se conduceau după vechea zicală “capul plecat sabia nu-l taie!”
Weekend-ul fiind prea răcoros, nu l-a scos pe Klaus Iohannis la declaraţii, doar pe #rezistenţi la obişnuita mişcare lunară de protest, devenită obişnuinţă catilinară. Cicero de azi a îmbrăcat ţinuta ficusului.
Probabil nu i s-au scris încă foile de parcurs. De partea cui să fie. Din ordin sau de plăcere.
Liviu Dragnea se remarcă tot mai mult în politica externă. Cârcotaşii vor spune că nu e treaba lui. Sigur aceştia nu citesc rândurile constituţionale care scriu negru pe alb şi lămuresc cine poartă responsabilitatea făuririi politicii externe. Una e să îmbraci haina sobrietăţii şi alta e să ai reacţii care să provoace efecte.
Alăturarea de Israel e un trend câștigător. Cei care s-au opus mai mult au pierdut. Puţină lume cunoaşte că azi poarta de la Casa Albă se deschide doar cu cheile israeliene.
Dacă nu joci,rişti să rămâi speranţă perpetuă. Liviu Dragnea joacă. Peluza ţipă. Adversarul aşteaptă comenzi.
Dezbinarea din interiorul Uniunii Europene, de după #Brexit, mai mult pe fondul lipsei de fonduri structurale, decât de iniţiativă, prin aroganţa dansului în doi Macron-Merkel, Est-ul devine tot mai nemulţumit.
Faptul că ieşim din poziţia struţului ne scoate din ruşinea închinării. A slujirii pure. Dar oare putem fi şi noi demni? Neobedienţi? Vasali permanenţi?
Liderul coaliţiei PSD-ALDE e deja în cărţile cele mari. Alţii au pierdut startul. Rămân cu amăgirea conturilor grase şi a dineurilor însiropate de pe la ambasade. Tot cu mâna întinsă. Simplii lachei ai ordinului închinării.
Liviu Dragnea ne arată că se poate. Dar să vedem dacă va fi lăsat să-şi impună noua linie. A alianţei strategice Israel-SUA?
