Prin lupta anticorupție, americanii au încercat un experiment de tortură morală și de control decizional asupra elitelor politice din România. Le-a mers! Au modificat legile justiției, astfel încât procurorii să aibă puteri discreționare, după principiul machiavelic, “la ei, nu la noi.”
Donald Trump a dat o șapcă, contra linsului pe picioare. S-a bucurat! Era chiar în extaz. N-a pierdut decât o oră din viața lui pentru întâlnirea cu președintele român, care a dăruit câteva miliarde de dolari industriei de apărare americană. Balanța comercială îi ieșea lui Trump pe plus. Ce-i păsa că-n gubernie, statul paralel făcea jocurile subterane? Ba mai mult, l-a trimis ca ambasador în România pe Adrian Zuckerman, care se angaja, în fața Comisiei de Politică Externă a Senatului american, că va milita pentru statul de drept, (in)dependența justiției și accelerarea luptei împotriva corupției.
Ambasada a făcut liste negre
În timpul mandatului lui Donald Trump, ambasada dădea liste cu proscriși. Cine trebuie să fie trimis la plimbare sau încătușat. Avem cel puțin trei probe în acest sens.
Cum să știe Donald Trump de unde i se trag hărțuielile din justiția americană?
citește și: Euroatlantiștii de azi, sovromiștii de ieri
Astăzi, se va apăra în fața procurorilor, care au formulat 37 de capete de acuzare, legate de deținerea documentelor clasificate în cutii la reședința sa din Mar-a-Lago.
Lumea nu vede că a ajuns Camera secretelor să conducă destinele a mai multor state. Campioane mondiale la secretizarea documentelor oficiale, Statele Unite ale Americii s-au detonat prin aceste procese politice.
Nu s-a aflat cine l-a ucis pe John Fitzgerald Kennedy, nici după cincizeci de ani! De ce au dispărut toate probele alunizării? Ce date au stat la baza conflictului mocnit din Golful Porcilor? Unde sunt probele acuzării că Saddam Hussein deținea arme nucleare? De ce Osama Bin Laden, recrutat de CIA, în timpul războiului mujahedinilor afgani contra sovieticilor, s-ar fi întors împotrivă? Ce probe stau la baza acuzării lui Julian Assange. Multe și nevrute ar fi de întrebat, dar cine să răspundă? Nu există un schimb liber de opinii.
Ocaziile se răzbună
Cum s-ar zice, blestemul arestaților fără vină din regimurile prezidențiale din România s-a întors împotriva lui Donald Trump, nu ca un junghi, ci ca o înjunghiere democratică.
Când le spuneam americanilor că experimentele pe care le fac în țări îndepărtate s-ar putea întoarce împotriva lor, nu mă credeau. Iată că Dumnezeu nu bate cu biciul.
Are rost să repetăm acuzele? Sau că Joe Biden a promis că nu se va amesteca în treburile Departamentului de Justiție al SUA? Prezent la o convenție în Georgia, la sfârșitul săptămânii trecute, Donald Trump a lansat acuze grave împotriva instrumentistului care a stat la butoanele dosarului penal.
Cum? Justiția cu dublă măsură? Și la ei?
Sigur, că justiția (in)dependentă din SUA, la fel ca cea din România, are dublă măsură. Nu finalizează dosarul de corupție Burishma, cu cele zece milioane de dolari luate spagă din Ucraina de familia Biden, pe vremea când era vicepreședintele Americii.
S-a instaurat și în SUA dubla măsură? Așa le trebuie. Au lansat cea mai perfidă campanie de îngenunchiere a elitelor economice și politice din România.
Despre cum au finanțat desele lovituri de stat din America de sud, românii nu cunosc detalii. Că Intelligence-ul american i-a pus pe unii lideri ai statelor cu mânuțele lor în funcții. Aceștia nu știau că erau de unică folosință. I-au uzat și apoi i-au aruncat la câini.
Donald Trump ispășește păcatul trufiei. N-a avut ochi și nici urechi să asculte despre ororile de sistem făcute în România “noului experiment Pitești.”
Procesul cu Furtunica și dosarele prăfuite ale lui Macho Hunter
Însuși cotidianul progresist The Washington Post al miliardarului Jeff Bezos este îngrijorat că, prin acest nou proces, va dispărea separarea fermă a dreptului și a politicii. În comentariul “Rechizitoriul lui Trump îl împinge pe Biden într-o situație fără precedent,” autorul se teme că rechizitoriile repetate împotriva lui Trump vor da apă la moară republicanilor. De altfel, de la primul proces cu Dona Furtunica – păi nu așa se traduce Stormy Daniels? – până la cel de azi, a crescut cu aproape zece procente în sondajele de opinie, zic experții de peste Ocean. Este susținut chiar și de adversarii săi mai noi sau mai vechi.
Cotidianul de casă al Administrației Biden, The Washington Post, se întreabă de ce se tergiversează atât de mult încheierea dosarului lui Hunter Biden, fiul președintelui.
Dacă Traian Băsescu a reușit să câștige al doilea mandat prezidențial cu sprijinul americanilor, deși pierduse net la urne, Joe Biden va primi susținerea extratereștrilor?
America e un fel de Titanic al Minunatei Lumi Noi. Toată lumea are cunoștință despre naufragiul invincibilului mărilor și oceanelor, dar mai puțini știu despre presimțirea pisicii Jenny, care și-a luat puișorii și a coborât de pe navă la Southampton. A urmat-o și stăpânul ei, Mulholland.
Azi în America sunt multe pisici negre, dar puțini ochi să le urmărească.
VOCILE LUMII
Washington Post
“Fiul lui Biden, Hunter, este în prezent investigat de un procuror federal pentru evaziune și folosirea ilegală a unor arme. Se așteaptă ca procurorii să rezolve acest caz în curând prin depunerea rechizitoriului, închiderea cazului sau încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, oricare dintre acestea ar putea aduce complicații politice Casei Albe,” mai susține Matt Viser, în editorialul: „Trump indictment thrusts Biden into unprecedented territory.”
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
.
