V-am expus argumentele pe larg în primul episod al “Jurnalului de război” – este principala lui armă împotriva PSD și pur și simplu președintele nu-și permite să renunțe la ea.
Ca o mică paranteză, Iohannis nu are de regulă nicio emoție să se debaraseze de colaboratorii apropiați, este cinic și aproape neatins de “microbul camaraderiei”. Așa a procedat cu George Scutaru, fostul lui consilier prezidențial, sau, parțial, cu Dan Mihalache, exilat ambasador la Londra. Cei care l-au ajutat să ajungă președintele PNL au fost executați pe rând, scoși din prima linie a partidului, cum ar fi Tase Atanasiu, Dan Motreanu sau Marian Petrache. A rămas în picioare doar Eduard Hellvig – și asta doar datorită funcției sale de șef SRI. Sunt convins, știind personal anumite operațiuni din perioada în care acesta era secretarul general al PNL, că Hellvig ar fi fost decapat fără emoție de Kövesi dacă rămânea “la partid”. Oricum, zvonurile despre diverse plângeri la DNA pe numele lui Hellvig capătă tot mai multă consistență. Kövesi nu a piedut vremea în acești ultimi doi ani, a avut un profesor bun în Florian Coldea. Este o certitudine că Hellvig o dorește plecată din funcție pe doamna K. cât mai repede cu putință.
Așadar, toate argumentele izvorâte din comportamentele anterioare ale lui Iohannis ar fi înclinat spre o demitere rapidă a șefei DNA. Între cei doi s-a sudat însă o legătură mult mai puternică decât putem vedea deocamdată. Poate fi una electorală, Iohannis are nevoie în 2019 de “rezistenții” lui Kövesi, una geostrategică sau, cine știe, una bazată pe “informații sensibile” despre niște… case.
Dar, să revenim la situația de pe câmpul de luptă.
Iohannis a reușit să îi atragă de partea sa pe George Maior și pe cei doi emuli ai săi, pe finul Victor Ponta și pe cumătrul Gabriel Oprea. Cei trei au misiunea să îl frăgezească pe Dragnea într-un război de uzură. Partidul Pro România pare a fi bine finanțat, iar gurile de tun din mass-media au fost puse la lucru. Nu întâmplător Maior vorbea cu gura plină de satisfacție despre “acoperiții din presă”, știe el ce știe. Maior nu pare deloc exilat în State, iar cercul său relațional s-a reactivat brusc în țară. Un anume Felix Rache, fost consilier al premierului Tudose, a devenit purtător de cuvânt al partidului lui Ponta. Rache a întreprins afaceri deosebit de lucrative cu Remus Ștefureac, consilierul lui Maior. Cei doi făceau, chipurile, sondaje pentru PSD și Mircea Geoană, în timp ce Ștefureac presta la cabinetul directorului SRI. Gabi Oprea se ocupă febril de reactivarea UNPR și a rupt cât a putut din PMP-ul lui Băsescu. Încet-încet sufrageria lui Oprea se reface la modul simbolic, numai că în locul lui Traian Băsescu pe fotoliul din capul mesei, la fel de simbolic, stă Iohannis. Din nou, cuplul vesel Maior-Oprea, care a tras sforile vreo zece ani în “mlaștina politică dâmbovițeană”, este pus să execute planuri din “cuțite și pahare”. Oprea și Ponta au uitat rușinea dosarelor penale făcute sub îndrumarea lui Kövesi, iar Maior umilința de a fi debarcat peste Ocean. Acum își servesc, indirect, propriul lor călău, tocmai pe Iohannis. Oricum, băieții veseli nu au nicio emoție, au reușit ei să se înțeleagă și cu Traian Băsescu, după ce Oprea fusese gratulat cu epitetul de “șef al mafiei personale a lui Năstase”.
Așadar, Maior, Oprea și cu Ponta acționează ca hăitașii trimiși să scoată vânatul din vizuină. Este o operațiune pe care Dragnea o cunoaște foarte bine, doar nu degeaba și-a luat Insula Belina în “custodie vânătorească”. Dacă PSD sângerează suficient, atunci nu mai poate să se apere de următorul atac. Se va vedea câte răni are și Dragnea la următoarea moțiune de cenzură.
Dar, lovitura finală va veni în săptămânile următoare din partea lui Iohannis sub forma unui referendum pentru justiție. La momentul în care Iohannis va simți că PSD-ul nu se mai poate apăra sufiecient de bine.
Urmează câteva zile în care se va juca la așteptare, la hărțuire și intimidare. Dragnea își află sentința definitivă în dosarul Bombonica pe 8 iunie. În mod paradoxal, cărțile bune sunt în continuare în mâna lui Iohannis. În perioada imediat următoare, până PSD-ul slăbește suficient, președintele trebuie să facă ceea ce îi place atât de mult. Adică, nimic. Pur și simplu va sta la așteptare să vadă cum PSD-ul fierbe la foc mic. Dragnea nu dorește suspendarea fără să aibă sondaje sigure de partea sa și fără se primească OK-ul americanilor. Germanii și birocrații de la Bruxelles sunt, evident, de partea președintelui. Mai nou, chiar Tăriceanu a încurcat un viitor scenariu de suspendare declarând că România trebuie să preia președinția Uniunii Europene; cu alte cuvinte, ne vom face de râs în fața Europei cu un bâlci de asemenea proporții. Pe termen scurt, scenariul suspendării va fi folosit drept sperietoare, un subiect bun de încălzit electoratul PSD, o gargară ușoară de vară.
Adevărata confruntare se va purta în câteva săptămâni, poate luni, când Iohannis va declanșa referendumul pe tema justiției, adică va trimite problema revocării lui Kövesi în brațele poporului.
