De Centenar ar fi trebuit să inauguram cel puțin două mari autostrăzi naționale care să unească Iașiul de Timișoara și Oradea de București și Constanța, să avem la cheie un mare aeroport internațional, nou-nouț, să fie cea mai impresionantă poartă de intrare în țară, demnă de a șaptea națiune europeană, să deschidem un nou port modern la Marea Neagră, pe scheletul celui de la Constanța, care să rivalizeze cu Rotterdam, să administrăm traficul de mărfuri al Europei pe o Dunăre navigabilă de la Constanța până la Viena. Să stăm la masa Uniunii Europene în calitate de constructori. Să fim cei cu mâinile bătătorite de muncă cinstită, să avem țara văruită, curată, pusă la punct. Și mai departe, de ce nu, să devenim constructorii de ispravă ai Europei.
De fapt, am devenit „muncitorii de povară“ nu constructori de ispravă. Știți care e paradoxul? Unul din patru români plecați la muncă în stăinătate lucrează în construcții sau în domenii conexe. Lucrează evident pentru patronii germani, italieni, spanioli. Patronatul constructorilor din România are datele, aproape 1 milion de români robotesc pe șantierele Europei. Suntem, așadar, șantieriști, brațele ieftine de muncă ale Europei, nu constructori ei. Iar la noi acasă nu am fost în stare să terminăm nici măcar o autostradă care să traverseze țara. Ia ghiciți câte companii de construcții românești lucrează în afara țării? Sub marja de eroare.
Vă spun sincer că m-am saturat de juriștii, avocații și specialiștii în lege și anticorupție care ne-au condus de 30 de ani. M-am saturat de ONG-iști care n-au lucrat o zi în viața lor, de tehnocrați și birocrați specializați în produs rapoarte despre nimic plătiți cu mii de euro. O pegră de loaze. De cei care înjură pe Facebook că de ce s-au dat bani publici pentru Catedrala Neamului, iar ei nu au construit un coteț în viața lor. Corporatiștii lui peşte prăjit, specializați în Excel-uri. Aș da o lege să le interzic accesul la putere.
Mi-aș dori câțiva ingineri destoinici și manageri care știu să construiască o țară. Aș vrea ciment, beton, oțel și sticlă, într-o proporție dublă decât discuții, idei, gargară și povești nemuritoare, balcanice, bizantine. M-au secătuit proiectele pe hârtie, mi-e silă că vin campaniile electorale și reîncepe desenul cu idei economice pe filpchart-uri, idei care nu se întâmplă niciodată sau strategii de atragere a miliardelor de euro din investiții; venise Ponta cu una în 2012 în care garanta 12 miliarde de euro pe an. Ce caterincă și manea de Obor, ce minciuni bine sulemenite!
Sunt sătul de viața asta românească de cafenea, care se răsfrânge în politică și societate. Palavrele care curg ca Dâmbovița ce colcăie de poluare. Statul român care a devenit o mare crâșmă în care toată lumea trăncănește, face planuri și simpozioane, evenimente și dezbateri, iar când este de muncă dispare fără să plătească nota. Dacă am putea găsi pentru țară un arhitect-șef cu viziune și minte de inginer, apoi măcar alți 100 de proiectanți și o armată de muncitori. Atunci, poate am avea o șansă să ieșim din șantierul ăsta neterminat numit România, la care o dată la patru ani se taie panglica promisiunilor politice.
Știe cineva ce s-a ales de „România lucrului bine făcut“? Herr Iohannis, ai construit ceva palpabil de când ești președinte, ai dus un proiect până la capăt? Nu ai putut? Și dacă ai avea toată țara pe mână, câți ani ți-ar trebui? Nu-i așa că vrei guvernul tău, încă cinci ani? în 2019, cum se va numi programul tău electoral. Pun pariu că ceva care va conține „Europa, seriozitate și prosperitate“. Jawohl!
Știe cineva ce s-a ales de maculatura numită „Mai mulți români în clasa de mijloc“, programul economic al PSD din 2016. Un singur lucru: au mărit salariile celor de la stat și pensiile, bună treabă și asta, indirect au pus presiune să crească veniturile în privat, dar au generat o inflație perversă. Și nu au construit nimic, zero, nada… Cu ce mă încălzește că teoretic am mai mulți bani dacă trăiesc într-o țară haotică, cu tensiuni și scandaluri zilnice, cu trafic infernal, în care 3.500 de români mor în accidente anual, în care mă îmbolnăvesc de poluare și nu am educație și sănătate la prețuri rezonabile. Numai dacă le plătesc în privat la standarde de Paris sau Berlin.
Vorbiți de echitate socială? Voi cei care din PSD vă duceți copiii la şcoli private și fugiți de spitalele de stat. Câți dintre cei născuți în mediul rural vor putea asemenea părinților voștri (prima generație în pantofi) să termine o facultate și să-și depășească condiția. Cu ce mă încălzește că din banii pe care îi câștig 50 la sută îi pierd pe cheltuieli, 40 la sută pe mâncare, și că mai rămâne o brumă pentru viața de zi cu zi. Asta este clasa de mijloc pe care ați vrut-o pentru România?
Festivități de Centenar? Da, faceți-le, pentru că înaintașii și țara le merită. Le faceți voi pentru că din accidentul istoriei a ieșit la zar numele vostru să conducă azi România. Dar să nu cumva să aveți vreun motiv personal de bucurie, mai degrabă multă rușine și umilință, dacă sunteți în stare. Rușine pentru că voi, și cei care v-au creat politic, părinții voștri, ați lăsa țara dărăpănată, fără număr la poartă cum se spune în popor.
De lunea viitoare, nu uita Herr Iohannis și tu Dragnea să băgați jar în cuptorul războiului politic. Puneți procurorii la treabă, să vă executați cu dosare penale, scoateți din jobenul SRI judecătorii să vă dea sentințe bune. Omorâți-vă politic zi de zi cu declarații și amenințări, faceți mult circ la televizor. Pentru că în esență la asta vă pricepeți și la nimic altceva. Iohannis și Dragnea, împărații de mucava ai României, unul în spilhozen altul în cizme de pescuit cu turul înalt, încrâncenați de Centenar, în războiul lor pe ulița neasfaltată a Europei, undeva la periferia istoriei.
