Adică, despre așa-zisa preluare a Președinției UE, definiție improprie folosită de mass-media. Vorbim de fapt despre președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, o instituție oarecum decorativă și formală. Noi, românii, ne amăgim că înseamnă ceva special. Este o instituție înființată în 2009 de germani și aliații lor pentru a da senzație membrilor UE din Europa de Est că au și ei acces la putere și decizii. E ca și cum, o dată pe an, îți lași copilul să conducă mașina în curte, pedalele și volanul fiind la tine.
Conducerea de facto a UE este și va rămâne în mâna Germaniei prin intermediul „bolnavului de sciatică“ Jean-Claude Junker. Am văzut cu toții cum Junker i-a făcut curte ca un crai tomnatic doamnei Dăncilă, trimis să o seducă de cancelarul Merkel. Doamna Dăncilă s-a arătat topită de farmecele bătrânului băutor de malț dublu rafinat.
Frau Merkel, șefa din umbră a Europei nu dorește să aibă dialog cu președintele PSD, Liviu Dragnea, la rândul lui șeful de facto al Guvernului Dăncilă. Se observă că și europenii lucrează tot prin proxy, Junker asta este, un interpus al Angelei Merkel.
Cancelarul, a cărui stea a apus în sfârșit, trebuie să salveze ce mai poate din influența Germaniei la alegerile europarlametare din mai, să-l sprijine pe Iohannis la prezidențiale în România, pe Viktor Orban în Ungaria. Și să reușească pe model german ca Europa să fie condusă din mai 2019 de socialiști și populari, într-o mare coaliție de guvernare stânga-dreapta. În care, evident, aceeași Germanie să facă jocurile, mai ales acum că intrăm într-un nou exercițiu financiar, adică la împărțirea miilor de miliarde de euro pe următorii șapte ani.
În concluzie, Germania prin Junker trebuie să se asigure că miniștrii guvernului PSD care vor conduce comisiile Consiliului UE nu vor veni cu idei năstrușnice. Și pot pune pariu că așa va fi: doamna Dăncilă va fi extrem de disciplinată. În general ar fi bine să tacă, iar dacă nu se descurcă cu marile dosare europene să ceară sfatul birocraților de la Comisia Europeană. Știu ei toate chichițele și intersele, doar nu le-or ști românașii veniți de pe Dâmbovița. România trebuie să joace un „teatru german“ elegant, să fie liniște, mai ales că Europa arde cu intensitate mare, curentele naționaliste se încarcă electoral în așteptarea alegerilor europene.
Va fi amuzant și de văzut cum va relata presa europeană prestația miniștrilor PSD la Președinția Consiliului UE. Cum se va descurca, oare, doamna Carmen Dan pe dosarele migrației? Politicienii români sunt supărați nevoie mare când presa autohtonă îi critică, ei fac reclamații, țipă, dau în judecată. De abia aștept să intre în malaxorul publicațiilor franceze, extrem de caustice sau în mașinăria tabloidelor germane sau pe radarul echipelor de investigație din Marea Britanie. Miniștrilor PSD o să li se pară criticile de la București apă cu lămâie.
Numai că tot la București, aparent, fidelul cancelarului Merkel, președintele Iohannis, vrea să dea jos Guvernul Dăncilă. Ceea ce în mod evident este o glumă, după ce Iohannis a primit și el indicațiile de la Bruxelles, anume că Guvernul Dăncilă trebuie să asigure Președinția UE în liniște și pace. Cu toate astea Iohannis se simte puțin cam trădat de tutela sa germană, și are dreptate, pentru că PSD a sfidat în nenumărate rânduri Comisia Europeană și pe Junker. Europa vrea liniște, iar Iohannis s-a trezit taman acum, după patru ani de mandat somnolent, că are nevoie de scandal și de un război politic pentru a-și câștiga al doilea mandat.
Un lucru este cert: Iohannis ar vrea dat jos Guvernul Dăncilă pentru ca în locul lui să numească „guvernul său“ și cu el să negocieze modul calm și în liniște al asigurării Președinției UE. Iohannis este un munte de orgoliu: „cu mine ar fi trebuit să discute Junker și Merkel“ gândește el în barbă. Să fie el în miezul discuțiilor, acesta este singurul motiv identificabil clar, personal, pentru care președintele vrea cu adevărat debarcarea Guvernului.
Adevărul banal este că doar PSD poate da jos Guvernul Dăncilă. În timp ce scriu aceste rânduri, greutatea negocierilor politice s-a mutat în Ardeal, unde baronul de la Cluj Ioan Rus, secondat de Ponta au discutat cu zeci de parlamentari ardeleni din PSD susținerea moțiunii de cenzură. Dragnea risca să plătească mezalianța cu UDMR, făcută peste capul partidului. Tot scandalul făcut de Iohannis în ultimele săptămâni este menit să încurajeze dislocarea organizațiilor PSD din Ardeal, operaționalizată sub bagheta securiștilor care îi oferă consultanță strategică lui Ponta.
Ardelenii din PSD pot furniza cele 30-35 de voturi, care alături de voturile dizidenților din Sud pot face diferența în Parlament în favoarea moțiunii. Doar atunci Iohannis ar putea avea garanția „guvernului său“, format ca și în 2016 pe osătura solidă a securiștilor ardeleni. Securiștii ardeleni care plâng în batistă de grija României, țara lăsată de izbeliște, dar pe care au condus-o de la vârful instituțiilor de forță ale statului de aproape 20 de ani neîntrerupți, de la Năstase la Iohannis, trecând prin Ponta și Băsescu. Cu rezultate vizibile: corupție, sărăcie, lipsă de speranță, milioane de români plecați din țară…
