De fapt, de ce a pierdut bătălia Dragnea? În condițiile în care de două săptămâni se află în plin avânt, iar Iohannis era în defensivă după decizia de revocare a șefei DNA.
Analiza acestei înfrângeri este necesară pentru a înțelege cum se va purta în continuare războiul. Fără prizonieri, până la anihilarea totală. Ori Dragnea condamnat definitiv la pușcărie, ori Iohannis la pensie.
Căzut, șeful PSD a anunțat începutul „jihadului“. Singura fraza memorabilă spusă de Dragnea a fost aceea de final de discurs, în care și-a prezentat dușmanii: „nu mi-este frică de Iohannis, Hellvig, Kövesi, Ponta sau Băsescu“, confirmând astfel ce scriam deja în paginile acestui „Jurnal de război“. Confruntarea se poartă la cel mai înalt nivel, între instituțiile statului. Dragnea nu mai are nimic de pierdut, astfel că „jihadul“/ bătălia totală va însemna modificarea Codurilor Penale, a legilor de funcționare pentru serviciile secrete, numiri în forță la DIICOT și SIE.
Vom vedea însă cât de serios amenință Dragnea, el nefiind defel un vânător politic letal. Singura lui reușită politică majoră a fost că l-a deposedat pe Ponta de partid. De prea multe ori Dragnea a negociat, a stat la masă, când trebuia să se lupte. Un adevărat războinic impune pacea după victorie, nu o negociază între bătălii. La o zi depărtare, Iohannis și-a anunțat candidatura pentru al doilea mandat.
Revenind pe câmpul de bătaie. Așadar: șoc și groază în PSD, Dragnea a fost condamnat la închisoare cu executare. De trei zile, la fiecare ieșire publică, Iohannis rânjește satisfăcut. A ieșit la poză în piața publică din Sibiu pentru a-și savura succesul și pentru a-și încasa dividendele victoriei. Când adversarul este căzut, trebuie să te ridici în picioare pe gâtul său. Iar poporul să aplaude.
Este prima victorie importantă a lui Iohannis după șase luni în războiul pentru putere purtat cu majoritatea aflată la guvernare. Rănit, după decizia CCR de revocare a lui Kövesi, Iohannis a fost salvat in extremis de judecători și a reocupat acum locul central pe câmpul de luptă. Acum președintele poate să o protejeze pe „regina cătușelor“, suspendarea sa dar și revocarea doamnei K. par imposibile, el poate slăbi sau rupe alianța PSD – ALDE, poate să lovească mortal guvernarea cu presiunea străzii.
Iohannis constată fericit că judecătorii i-au dat satisfacție: un penal vrea sa distrugă Justiția, și implicit sistemul său de putere și interese. Folosind condamnarea la pușcărie, Iohannis a început să îl frăgezească pe Dragnea cerându-i demisia, o va face din ce în ce mai des în viitor știind că acesta este punctul nevralgic al PSD. A spus-o cu subiect și predicat: dacă Dragnea este penal, iar PSD îl ține în funcție, atunci partidul devine și el penal, face lobby pentru un penal. Iar Dragnea nu poate să își dea demisia, trebuie să se lase flagelat public de președinte pe acest subiect și să se apere în Parlament. Singura lui redută.
Astfel, săptămâna aceasta războiul se va muta în Cameră și Senat. Acolo unde Dragnea se va chinui să își mențină majoritatea în fața moțiunii de cenzură. Foștii premieri Ponta, Tudose, Grindeanu, plus acoliții lor, alături de Opoziție au o șansă bună să răstoarne Guvernul Dăncilă. Totuși, adevărata cheie a majorității se află în buzunarele lui Tăriceanu și ale UDMR. Chiar dacă guvernul rămâne în funcție, Dragnea iese rănit serios din moțiune. Se va afla total la mâna lui Tăriceanu și a ungurilor. Oamenii lui Tudose vor pleca din partid. PSD se va fragiliza.
Iohannis simte mirosul de sânge, sâmbăta trecută a transmis mesajul public către tabăra Tudose – Ponta că „moțiunea ar fi bine să treacă“, exact ca în 2015 când a anunțat că are nevoie de guvernul meu, apoi Ponta a fost pus sub acuzare de DNA. Cam toate gesturile politice importante ale președintelui au fost făcute după lansarea unor dosare penale, sau după condamnări sau decizii privind Justiția. Justiția a fost de fapt singura strategie politică a lui Iohannis în acești patru ani de când conduce țara. S-a dovedit că a fost o strategie bună.
Dragnea nu a înțeles că nu poate și nu trebuie să poarte războiul de putere în „mlaștina Justitiei“. În „mlaștina Justiției“ nu contează că ai câștigat alegerile, că ai oaste mare și guvernezi. În „mlaștina Justiției“ exact ca în bătăliile lui Ștefan de la Podul Înalt sau Vaslui contează detașamentele mici, loiale și letale. Adică, cine controlează mai mulți judecători-cheie din sistem, mai mulți procurori-șefi și mai multe instituții judiciare. Pe acest teren Iohannis a fost întodeauna în avantaj. Avându-l în plasă pe Dragnea, sistemul l-a executat, speriat de „mitingul roșu“, dar în primul rând simțind ezitarea acestuia de a modifica legile penale (chestiune ce durează de un an și jumătate).
Lecție pentru Dragnea: singurul politician care a câștigat o bătălie în „mlaștina Justiției“ a fost Băsescu. A numit-o la Justiție pe Monica Macovei, fost procuror, care fără prea multe scrupule în câteva săptămâni a modificat legile Justiției, și-a numit oamenii loiali la parchete, a apăsat butoanele anticorupției, a înfrânt CSM-ul într-un război mediatic, i-a eliminat prin pensionare pe toți judecătorii și procurorii vechiului sistem de putere PSD. Asta se numește „a face reformă“.
