UE, adică Germania, Federația Rusă și SUA sprijină direct sau indirect taberele lui Dragnea, Iohannis, mai nou tabăra lui Cioloș, și pescuiesc în apele tulburi profituri din afacerea gazelor de la Marea Neagră și deal-urile cu armament.
Isteria manipulării în masă
Manipularea, minciuna și propaganda au atins cote isterice după Revoluția cu gaze din 10 august. Războiul dintre Dragnea și Iohannis s-a purtat în ultimele zile prin interpuși, fiecare tabără folosind sculele mass-media din dotare. Televiziunile rezistente, dar pline de datorii și tunuri din pensiile private ale românilor s-au făcut că nu văd sutele de huligani care au făcut prăpăd în piață și pe bulevardele adiacente. Ele au văzut doar cum jandarmii au gazat protestatari pașnici. Ambele realități s-au întrepătruns în decursul zilei de 10 august, dar fiecare a tăiat la montaj ce i-a convenit. România este de fapt o țară „tăiată la montaj“.
Propaganda PSD a lăsat gazele și dosarul penal deschis după brutalități la coada buletinelor de știri și i-a făcut „vedete“ pe huligani. Apropos, huligani pe care nicio instituție controlată de PSD nu i-a identificat, arestat, anchetat. Să vedem cine i-a adus în piață, în contextul în care de un an și jumătate protestele au fost pașnice; cu excepțiile lumpenilor care dau la bot, de exemplu cazurile Bacalbașa – fugărit și pensionarul bătut în piață. Dacă PSD nu a avut un amestec în povestea huliganilor, până astăzi trebuia să avem zeci de arestări preventive, măcar dintre demenții care pregăteau molotoave, filmați și documentați pe bulevardul Mihalache.
Profitul politic indecent
Fiecare dintre cele două tabere mass-media a mințit și a manipulat cu dinții strânși. Separat de circul mediatic, apoi, din senin, s-a făcut liniște, o liniște suspectă în care politicienii și-au încasat profiturile. Unii au plâns pe umerii gazaților, alții au arătat fața distorsionată a urii. Iar Dragnea și Iohannis au fugit în concedii.
Nenea Iancu Caragiale ar rămâne perplex de așa continuitate istorică: românii fac azi revoluție cu bătaie, iar mâine pleacă zâmbitori pe litoral: jumătate de milion de români au luat cu asalt stațiunile de la Marea Neagră în zilele de după protest. Ceva nu e în regulă cu națiunea! Abia după cinci zile Orban și Cioloș s-au trezit să ceară demisii, dar nimeni nu îi ia în serios, pentru că Iohannis și Dragnea tac.
„Terorile“ conspirației
Dacă noaptea de 10 august a avut repercusiuni atât de grave pentru democrație și buna funcționare a țării, era de așteptat ca președintele să-și întrerupă concediul și să convoace Consiliul Suprem de Apărare al Țării, dar nu a făcut-o; mai ales că a vorbit despre o posibilă diversiune pusă la cale de instituțiile statului sau împotriva instituțiilor – nu e clar ce a vrut să spună –, stat pe care, chipurile, îl conduce.
Dacian Cioloș i-a recomandat o cremă solară cu factor de protecție 50, semn că discursul la șemineu al președintelui nu a convins nucleul dur al Rezistenței. Dacă noul Cioloș-cu-tupeu își permite să-l batjocorească pe Iohannis înseamnă că de la bun început băieții influenți de la Bruxelles i l-au impus ca premier. Acum vor să ia și mandatul de președinte.
Iohannis luptă pe două fronturi, cu Cioloș și Dragnea, iar toate gesturile sale arată că se forțează să demonstreze că este mai virulent, mai agresiv și mai determinat împotriva PSD în comparație cu USR și Cioloș. În intimitatea lui președintele a înțeles deja că are o singură valoare de întrebuințare, aceea de simbol anti-PSD, nu o apreciere legată de calitățile sale politice. De fapt, se observă că Iohannis este bun pentru propagandă doar când poate fi folosit împotriva PSD, nimănui dintre aparenții săi parteneri politicieni nu-i pasă ce crede Iohannis cu adevărat sau care este viziunea lui pentru țară. La nivel interior aceasta este o traumă: să știi că oamenii din jurul tău te folosesc pentru un singur motiv, doar pentru că îi poți ajuta să ajungă la putere și la banii guvernării.
Celălalt „traumatizat“ al țării, prin dosare penale, tace. De peste o săptămână Dragnea stă ascuns la Scroviștea pentru a evalua situația din partid, trebuie să vadă cât de întinsă este răzmerița din PSD. Cine conduce și face parte din revolta împotriva lui, în afară de blajina Ecaterina Andronescu. Dar să nu cumva să-l găsească pitit între fustele doamnei profesor pe însuși Năstase Adrian sau, Doamne ferește!, pe Ion Iliescu.
Dragnea și Iohannis au aparent toate motivele să se urască și mai puternic după Revoluția cu gaze. Paradoxal însă, după protest, fiecare în parte este măcinat mult mai puternic din interiorul propriei tabere: acum, Cioloș îl sabotează explicit pe președinte și vrea să-i fure candidatura la alegerile din 2019, Dragnea este vânat din interiorul PSD, iar Tăriceanu așteaptă cu răbdare și cinism momentul în care să-l îngroape.
Combinatorii în apele tulburi îl asigură pe Dragnea că PSD a avut de câștigat după spargerea protestului, că guvernarea a demonstrat alegătorilor săi forță și determinare. Combinatorii lui Iohannis îi spun că el a avut de câștigat, că a legitimat revoluția anti-PSD, iar această tabără îl va vota. O întrebare umană pentru ambii, fără umbră de calcul politic, ar suna așa: vă aduce satisfacție să conduceți o țară distrusă la nivel moral, la nivelul relațiilor sociale, în care ura este singurul combustibil care pune în mișcare oamenii? Sunteți mulțumiți când puneți capul pe pernă?
Unele voci care se chinuie să rămână lucide spun că Mafia politică se bate cu noua Securitate, cu apucături mafiote și ea, reeditând mai vechiul meci din anii ’80 dintre PCR și Securitate. La mijloc sunt românii și Țara, cu Ț mare, despre care nimeni nu mai vorbește, pentru că fiecare are țara lui acum, pe care vrea să o asmută împotriva țării dușmanului.
Când se va trage linie, poate după prezidențialele din 2019, cei care vor putea să rămână nemânjiți și poate puțin mai lucizi vor avea obligația să răspundă la două întrebări: de la ce a pornit războiul și cine a avut de câștigat în mod real de pe urma lui? Sau România va rămâne în continuare „un teritoriu constatativ“, toți văd ceva, constată, dar nimeni nu înțelege ce se întâmplă.
