Iohannis s-a trezit din letargia de idei care îl devorează de ceva vreme. Și a făcut prima mișcare politică cu adevărat strategică în încercarea disperată de a obține suspendarea sa din funcție. O suspendare cât un nou mandat.
Un consilier mai răsărit, un ambasador sau mai degrabă un trădător din PSD l-a sfătuit că trebuie să joace politic în sufrageria lui Dragnea mai degrabă decât să aștepte la nesfârșit ajutorul procurorilor și al SRI. Este de o mie de ori mai preferabil pentru o democrație să se confrunte cu un război politic dur, purtat cu arme politice, chiar imorale, cum este trădarea, decât un război purtat folosind instituțiile de forță. România nu trebuie să devină o „sud-americă“ balcanică în care o ținem pe Kövesi la butoane pentru că ne descăpățânează adversarii. Cu alte cuvinte este preferabil ca Iohannis să îl bată pe Dragnea cu arme politice, nu folosind și potențând Noua Securitate.
Astfel, nominalizarea lui Gabriel Vlase pentru directoratul SIE aruncă în aer jocul de putere din PSD. Este evident că Iohannis și tabăra fostului premier Mihai Tudose au negociat această mișcare politică extrem de abilă. Dragnea a primit șah. În acest moment Iohannis instrumentalizează spargerea PSD pe două planuri: din exterior cu ajutorul grupării Maior – Ponta-Oprea și din interiorul PSD folosind gruparea difuză din jurul lui Tudose, a lui Grindeanu, posibil Bădălău.
Nimeni din echipa lui Dragnea nu a știut de nominalizarea lui Vlase. A fost ca o rachetă în plex. O zi întreagă PSD-iștii au bolborosit explicații penibile. Dragnea a ieșit după 24 de ore de confuzie și a explicat că nu va achiesa la propunerea lui Iohannis. Vlase nu poate deveni directorul SIE, pentru că în acel moment Dragnea va pierde partidul. Nu pe loc, dar în câteva luni este terminat. Așa s-a întâmplat odată ce George Maior a ajuns șeful SRI în 2006, polul de putere s-a schimbat în PSD. Iar Maior influența deciziile partidului prin grupul de la Cluj, apoi direct prin Ponta, ajutat să preia partidul după îngroparea lui Geoană.
Dacă însă Dragnea îl refuză pe Vlase, dizidenții grupați lângă Tudose vor avea un motiv să plece din PSD invocând dictatura acestuia. Se vor regrupa lângă agentul SIE sub acoperire încă nedovedit – Ponta, ca pilitură pe fier, pe baza atracției naturale pe care orice securist o are față de alt securist.
Din această încăierare, în ambele variante, îl acceptă sau nu pe Vlase, daddy Dragnea va ieși înfrânt. Iohannis a mutat discuția publică de pe revocarea lui Kövesi tocmai pe spargerea PSD. Acum când vin succesiv atât sentința din dosarul Bombonica, pe 21 iunie, cât și moțiunea de cenzură. Dacă cumva în disperare de cauză Dragnea îl convinge pe Tăriceanu să declanșeze suspendarea, tot Iohannis câștigă. Dacă Dragnea ia o condamnare cât de mică, vă dați seama cum vor vota la moțiune Gabi Vlase, Tudose, Georgian Pop și toată gruparea cu ochi albaștri din jurul lor? Supărați cu motiv justificat că Dragnea nu le-a dat SIE pe mână. Să o pună de un kazacioc.
Toate diviziile media care lucrează pentru Iohannis sunt încântate de nominalizarea lui Vlase. Toată operațiunea pute a securism deși este una politică, în sensul că totuși de data asta nu este cu arestări, cu plângeri penale gen Orban/ înaltă trădare. Iar sentimentul meu este că nici Moscova și nici Berlinul nu sunt tocmai străine de ea.
Problema esențială este însă alta, și ține de însăși funcționarea SIE. Toți deontologii statului de drept ar trebui să se întrebe cum naiba a fost posibil ca Iohannis să-l nominalizeze tocmai pe Vlase, odrasla politică a lui Hrebenciuc? Cel care este tocmai „etalonul corupției în România ultimilor 28 de ani“, adică hrebenciucul. Un Hrebenciuc născut din negura anilor ‘90 a kaghebismului cu față umană predat de Iliescu. Gruparea PSD din Moldova, cu epicentrul la Bacău, pute și ea a securism și a combinații grele cu bani publici. Radu Timofte, fost director SRI și Hrebenciuc sunt părinții fondatori ai grupării, iar tatăl lor spiritual este Ion Iliescu. Din spuma ideologică a acestor moldoveni iuți la degete s-a născut cariera politică a lui Gabi Vlase, prima dată prefect, apoi deputat de patru mandate și rezultate zero. Un mic detaliu: cel mai apropiat amic de afaceri al lui Gabi Vlase este un anume Doroș, fiul fostului șef SRI Bacău, omul lui Hrebenciuc.
Doroș este directorul SIF Moldova, pușculița cu bani din vechime a grupării PSD Bacău. Controlul pe SIF Moldova este partajat mai nou cu băieții de la Banca Transilvania, păstorită de alt personaj cu alonjă cusută cu epoleți, pe numele său Horia Ciorcilă, de la Cluj. Grupul de la Cluj să fim mai exacți. O bancă foarte amatoare de sponsorizări făcute către ONG-uri și platforme mass-media care îl susțin pe față pe Iohannis. Banca face mișcări interesante și în Republica Moldova sub atenta îndrumare a oligarhului Plahotniuc, de la care a cumpărat Victoriabank, banca implicată în furtul miliardului de dolari sifonați din Trezoreria statului moldovean.
Între Bacău, Cluj și Chișinău se țese o urâtă poveste de business de care nu este străin tocmai Serviciul de Informații Externe. Un serviciu care îl ține în ghidaj pe Plahotniuc, la fel cum o face și FSB-ul lui Putin. Cei care își mai aduc aminte afacerea Jafo/ RAFO de la începutul anilor 2000 vor înțelege că gruparea PSD Bacău cânta de mult la balalaika o melodie rusească veche: Ochii negri (Ochi Cernye). Iar Hrebe – șobolanul rozaliu de la Băsescu citire, alături de odraslele lui politice, iubesc această melodie frumoasă pe ritmurile căreia omuleții verzi au invadat Crimeea. Și se pregătesc să anexeze politic și Moldova la alegerile generale din toamnă, ce vor avea loc la Chișinău. Sub privirea atentă și îngrijorată a lui Iohannis, a Berlinului, a Moscovei și, evident, a Serviciului de Informații Externe.
