Și asta din cauza războiului de imagine declanșat pe mai multe fronturi împotriva pesediștilor. Publicul anti-PSD își împarte simpatia și, parțial, intenția de vot către patru personaje: Iohannis, Rareș Bogdan, asimilat deja PNL, L.C. Kövesi și Dacian Cioloș. Cei patru sunt percepuți, în această ordine, ca opozanții de frunte ai regimului Dragnea. Cei patru vor juca un rol electoral important în interiorul frontului anti-PSD, dar și pentru coalizarea voturilor împotriva guvernării pesediste.
Cazul special este cel al doamnei K, așa cum era numită fosta șefă a DNA în mediile serviciilor de informații și în procuratură.Ca o mică paranteză, Cioloș și Kövesi fac parte deja, la modul simbolic, din aceeași echipă. Kövesi nu mai este percepută de public, de ceva vreme, drept procuror, ci un pseudo-politician, activist, care duce o bătălie împotriva corupției PSD. Modul în care a știut să se victimizeze după declanșarea dosarelor arată că L.C. Kövesi a evoluat semnificativ în domeniul comunicării publice: minte relativ ușor, îi dau lacrimile și mai ușor, și reușește să treacă facil de la o stare la alta – acum este determinată și fermă, imediat își deplânge soarta cruntă de victimă.
Kövesi acționează evident sub imperiul emoțiilor și al fricii, este încolțită, știe că riscă să facă pușcărie dacă oamenii din sistem vor începe să vorbească. Zeci de denunțuri și martori vor fi greu de combătut în fața judecătorilor acuzându-i cu argumente de genul „sunt niște pesediști care vor să se răzbune“.
Adrenalina produsă de frică face din Kövesi un politician bun, o victimă cu breton care capitalizează politic toate nemulțumirile legate de guvernarea PSD. Nu-ți place de mustața lui Dragnea că e corupt, urăști PSD-ul, dar nu știi exact de ce, vrei autostrăzi în Moldova, ai o problemă cu creșterea facturilor la utilități, economia se duce la vale, atunci cu siguranță simpatizezi cu doamna K.
Kövesi este un așa-zis coș al nemulțumirilor sociale. Procesul nu are în sine nimic rațional, ci emoție pură. Iar emoția este combustia tuturor campaniilor electorale cu miză mare. Pentru că în mod rațional situația stă astfel: chiar dacă doamna ar fi subiectul răzbunării, în cazul ei contează doar probele. Atât și doar atât. Vor să o înfunde? O, da! Au probe să o facă? Rămâne de văzut. Pentru că domana K ne-a predicat că niciodată, dar niciodată, în sistemul nostru de justiție oamenii nevinovați nu fac pușcărie.
De ce să îți fie frică de un sistem de justiție care funcționează? Ce să facem acum? Să nu o mai credem așa cum am crezut-o atâția ani? Sau, de fapt, Kövesi știe cât de putred este sistemul și tocmai de asta îi este frică. Că poate păți ca alții, pe care și ea cu generozitate i-a împins pe „culoarele de execuție“. Atitudinea lui Kövesi, frica ei emanată prin toți porii arată, cum spunea Băsescu, că „ăsta este sistem mafiot, știu eu ce spun“. Și atunci, în mod rațional, de ce să empatizez cu mafioții care se execută între ei, în interiorul aceluiași sistem mafiot judiciar?
Dar să revenim la politicianul Kövesi. Acum câteva luni scriam în „Jurnalul de război“ din „România liberă“ că se lucrează la „o bulă emoțională“, un eveniment neobișnuit care va încărca bătălia politică și va descătușa energii împotriva PSD. Bula emoțională este Kövesi, iar Cioloș și useriștii cot la cot cu liberalii s-au lipit de ea, să câștige și ei simpatie din povestea zeiței anticorupție martirizată de ciuma roșie. Nu discutăm acum pe fond cât adevăr și realitate sunt în acuzațiile la care Kövesi încă nu a răspuns în fața Justiției. Fanii doamnei K nu vor crede oricum nimic, așa cum pe vremuri nicio acuzație, indiferent cât de gravă ar fi fost, nu se lipea de Traian Băsescu.
Kövesi este însă bula emoțională care în mod paradoxal îl ajută, dar și îl încurcă teribil de mult pe Iohannis. De aici și eforturile disperate ale președintelui de a o susține la Bruxelles în poziția de procuror-șef european. Iohannis nu o vrea pe Kövesi la București de frica unei contracandidaturi la prezidențiale din partea „zeiței“. Iohannis știe din proprie experiență că în martie 2014, acum fix patru ani, nimeni, dar absolut nimeni nu credea că va ajunge președintele țării, evident, nici măcar el. S-a creat „valul“, a venit „emoția“ de pe internet… Cine mai știe acum ce a fost adevărat și ce a fost emoție sau perceptie. Iohannis privește îngrozit cum un plan similar s-a pus în mișcare și pentru „prezidențialele 2019“ și sunt sigur că nu înțelege ce se întâmplă cu el, cu Kövesi. L-au lăsat nemții lui din brațe, în frunte cu Merkel? Oare asta are legătură cu achiziția de armament și obligațiile asumate față de Trump în vizita din State, în 2017?
Spre norocul sau ghinionul lui Iohannis, situația se va tranșa destul de repede: să zicem că L.C. Kövesi ajunge procuror-șef european în câteva zile sau săptămâni. În această variantă, doamna K renunță la orice ambiție politică. Iohannis nu are contracandidat serios. Isteria și bula emoțională anti-PSD se vor stinge încet, dar nu foarte repede. Și vor fi preluate parțial de Iohannis și Cioloș ca o dovadă că „PSD poate fi învins“ și că „Europa este împotriva guvernanților de la București“.
În varianta doi: dacă doamna K pierde nominalizarea și nu va fi preluată de protectorii săi la Bruxelles într-o poziție din care să beneficieze de protecție împotriva anchetelor din țară, atunci politicianul Kövesi intră în alegeri. Iar cel care va avea de suferit în primul rând va fi Iohannis, și nu PSD sau Dragnea. Iohannis va pierde alegerile prezidențiale în fața frontului Kövesi-Cioloș.
Din toată telenovela Kövesi care ține deja națiunea cu sufletul la gură se desprinde o singură certitudine. Dacă Dragnea vrea să-l scoată din politică pe Iohannis, atunci trebuie să facă toate eforturile ca doamna K să intre în alegeri alături de USR și Cioloș. Asta ar însemna un fel de sinucidere politică și pentru Dragnea & Comp. Iohannis și Dragnea ar cădea în gol, îmbrățișați ca doi foști amorezi ai guvernării tehnocrate din 2016 pe care au pus-o la cale împreună. Ce se va întâmpla cu țara dacă doamna K va ajunge la butoane, înconjurată de neomarxiștii și progresiștii lui Cioloș?
Dumnezeu cu mila!
