Ziarele de luni aveau toate acelaşi lay-out, cu un text negru pe care era pusă cu roşu ştampila “Secret.”
Noile legi ale siguranţei naţionale îngrădesc, în opinia jurnaliştilor din Ţara Cangurilor, dreptul la libertatea presei şi asfixează jurnalismul de investigaţie.
Anunţul potrivit căruia o serie de jurnalişti sunt trimişi în faţa procurorilor pentru publicarea de informaţii clasificate stârneşte furia ziariştilor.
Aşa cum bine sesizează BBC, asistăm la un spectacol al unităţii presei pentru o cauză comună.
Guvernul vrea să afle sursele de informaţii ale jurnaliştilor. Noile legi împotriva spionajului restricţionează munca de investigaţii, consideră organizatorii campaniei “Dreptul cetăţeanului de a şti.”
De unde a început scandalul?
Poliţia australiană a percheziţionat în luna iunie locuinţa, calculatorul şi telefonul mobil ale unei jurnaliste din Canberra în urma unui articol publicat în 2018 despre o presupusă propunere legislativă pentru acordarea de puteri sporite unei agenţii de spionaj cibernetic. Jurnalista a publicat câteva scrisori, schimbate între ei de şefii unor departamente din ministerele Internelor şi Apărării.
În corespondenţa prezentată publicului se discuta posibilitatea de a conferi noi puteri unei agenţii de informaţii, Australian Signals Directorate (ASD), pentru ca aceasta să poată supraveghea comunicaţiile cibernetice ale australienilor şi companiilor din ţară, în loc să se limiteze la străini, aşa cum ar fi cerut-o normal o lege împotriva spionajului.
În zilele următoare, judiciariştii au făcut percheziţii şi la sediul ABC din Sydney, în urma publicării unor anchete care reclamau crime de război ale soldaţilor din Afganistan.
Multor jurnalişti le e teamă că în numele siguranţei naţionale se vor face presiuni împotriva lor şi a surselor calificate.
Prim-ministrul australian a spus ceva de genul: “unde-i lege nu-i tocmeală.”
Noile legi ale securităţii naţionale au ridicat nivelurile de protecţie ale informaţiilor clasificate.
Mai mult, şefii serviciilor secrete australiene critică acoperirea media a unor subiecte apărute pe baza informaţiilor clasificate. Şefi ai instituţiilor de forţă acuză presa de atentat la securitatea naţională.
Furia e maximă. Presa ia foc. Cu toate că autorităţile au mai dat înapoi din acţiunile de intimidare a presei.
Câteva exemple de come-back-uri pot fi notate
Guvernul Morrison încearcă să împace şi capra şi varza. Nu-i acuză pe legiuitori, nici pe şefii serviciilor secrete. Prim-ministrul se pune , doar declarativ, pavăză în apărarea libertăţilor fundamentale ale omului, dreptul la informaţie neîngrădită.
Nimeni din media nu-l mai crede, deşi ministrul Apărării şi cel al Internelor au mai încercat să domolească zelul anchetatorilor, trimiţând note interne prin care le vorbesc subordonaţilor despre „importanța unei prese libere și deschise”.
Procurorul general, Christian Porter, a instruit, de asemenea, subalternii săi regionali să nu-i taxeze pe jurnaliști în conformitate cu anumite legi care protejează informaţiile clasificate, fără aprobarea lui.
Iată că informaţia potrivit căreia jurnaliştii vor deveni penali a aprins spiritele. Şi a provocat unitatea presei.
Guvernul Morrison nu se aştepta la o reacţie atât de dură a presei. La fel ca alţi prim-miniştri consideră că subiectul libertăţii presei nu-l preocupă pe cetăţeanul de rând. În cadrul coaliţiei de guvernare, cea care a promovat noile legi ale securităţii naţionale, majoritatea decidenţilor consideră că puterea nu trebuie să cedeze la acţiunile de intimidare din partea presei. Astfel, Guvernul nu pare decis să susţină vreun proiect de modificare a legilor siguranţei, în acord cu cerinţele jurnaliştilor.
Ce vor jurnaliştii?
Coaliția australiană „Dreptul la a şti” are șase propuneri cheie pentru reforma „necesară și urgentă”. Modificările ar consolida drepturile la liberă informare și ar acorda protecție pentru jurnalismul de investigaţie împotriva tendinţelor organelor statului de intimidare.
1. Dreptul de a contesta mandatul de percheziţie. Cererea procurorului de a primi mandat să fie adresată unui judecător de la o înaltă curte, prin comunicarea prealabilă a acesteia instituţiei media, pentru a se putea apăra şi a avea dreptul de a contesta cererea.
2. Protecții pentru sursele de informaţii. Jurnaliştii cer Guvernului garanţii extinse de protecţie a surselor din instituţiile publice. Ei doresc să fie schimbată “cultura secretului”, cu cea a dezvăluirilor fără constrângeri.
3. Restricționarea secretului de stat: Se impun noi reguli care să stabilească limita Guvernului în a clasifica documentele, cu obligația prezentării regulate a unor rapoarte publicului.
4. Reforma libertății cuvântului: Organizaţiile de media cer o lege a presei care să limiteze dreptul autorităţilor de a impune obstacole, întârzieri sau presiuni asupra funcţionarilor de a nu divulga informaţii clasificate.
5. Excepţii pentru jurnaliști: Jurnaliştii să nu mai fie urmăririţi penal, în conformitate cu o serie de legi ale securităţii naționale. În prezent, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, mass-media îşi poate organiza apărarea împotriva acuzațiilor de divulgare a secretului de stat, dar dorește ca excepţia cercetării jurnaliştilor să fie stipulată în lege, invocând interesul public.
6. Reforma legii privind defăimarea: Ziariştii cer revizuirea legii privind defăimarea în acord cu tendinţele erei digitale.
Cercetările efectuate de companiile media au constatat că 87 la sută dintre australieni consideră că Australia trebuie să fie o democrație liberă și deschisă. Doar 37 la sută sunt de părere că informaţiile clasificate nu trebuie să ajungă sub lupa publicului.
Majoritatea respondenților sondajului au arătat solidaritate cu cauza jurnaliştilor, considerând că ei nu trebuie să fie urmăriţi penal.
Fiind o democraţie consolidată, nu un stat de drepţi, cum e cel al nostru, populaţia e convinsă că prin informaţiile clasificate Guvernul nu face altceva decât să ascundă o serie de nelegiuiri publicului.
La fel ca la noi, leguitorii nu iau în seamă iniţiativele şi cererile formulate de către organizaţiile de media, considerând că sunt prea exagerate. Nu consideră că jurnalismul trebuie să se bucure de un tratament special.
Dar, organizaţiile mass-media nu cer ceva deosebit, decât ceva similar medicilor, cărora li se asigură confidenţialitatea în relaţiile cu pacienţii lor.
Cum este văzută Australia în plan internațional?
Într-un clasament internaţional al libertăţii presei, organizaţia „Reporterii fără frontiere” clasează Australia pe locul 21 în lume în 2019, coborând două locuri față de anul trecut.
România este pe poziţia 44.
Organizația internațională a avertizat că jurnalismul de investigație din Australia este amenințat de legile „draconice”. Un alt paznic mondial al libertăţii de expresie, Freedom House, a avertizat asupra unei tendințe tulburătoare a coaliţiei de guvernare de limitare a drepturilor jurnaliştilor, în ciuda unei istorii democratice puternice.
În aceste condiţii, patronatele din media australiană se consideră lovite în drepturile fundamentale ale celor care scriu.
Unul dintre managerii presei de la Antipozi susţine că libertatea presei e mai limitată în Australia decât în alte democraţii consolidate, cu toate că mulţi ani de zile legile erau inspirate din Anglia.
O lege împotriva defăimării jurnaliştilor
Jurnaliştii profesionişti se plâng că norma fundamentală a SUA, Constituția, consacră libertatea de exprimare și libertatea presei. În Marea Britanie, legislația privind drepturile omului protejează în mod explicit libertatea de exprimare. Ambele au niveluri mai ridicate de protecție pentru jurnaliștii care se confruntă cu acțiuni de defăimare. Australia nu are un cadru legal de protecţie pentru jurnalişti, se plâng liderii noii coaliţii a presei. Mai mult, consideră că ţara de la Antipozi e un spaţiu liber al defăimării şi că agresiunile asupra jurnaliştilor să fie pedepsite.
Ca unul împotriva căruia s-a stârnit de atâtea ori jihadul, consider că această lege împotriva defăimării jurnalistului trebuie promovată şi aici în România. Cât despre cineva care să te apere, pe tine ca jurnalist, dacă ai publicat informaţii clasificate, nu mă aştept la mari reforme. Majoritatea jurnaliştilor poartă epoleţi şi merg serviţi. Vezi ultima investigaţie scrisă de laboratoare, nu de jurnalişti de investigaţie.
