Liniile de falie globale. Societăți polarizate. Marea despărțire. Un nou război rece.
Comentatorii și factorii de decizie politică s-au grăbit să încadreze invazia Ucrainei de către Rusia ca un punct de răsturnare către o mai mare fragmentare globală. O astfel de încadrare generează titluri bune și sloganuri populiste. De asemenea, oferă un strat de justificare pentru politicile naționaliste și protecționiste – ignorând convenabil fracturile de lungă durată ale inegalității și nedreptății în interiorul și între state.
Dar, dincolo de dezbaterile publice divizionare, există încă un sentiment de unitate în rândul publicului global. Fundațiile Open Society au lucrat cu Datapraxis și YouGov, precum și cu furnizorii locali din Moldova și Ucraina, pentru a întreba oameni din toate categoriile sociale cum percep ei lumea și ce contează pentru ei și familiile lor. Am descoperit că, pe tot globul, oamenii au o înțelegere comună a problemelor cu care se confruntă lumea, de la schimbările climatice și inflație până la pandemia COVID-19 și invazia Ucrainei.
Schimbările climatice se află în fruntea listei ca fiind cea mai mare provocare globală, într-o anumită marjă, urmate de turbulențe economice, pandemii (actuale și viitoare) și invazia Rusiei. A existat, de asemenea, un larg consens că lumea nu se îndreaptă în direcția corectă și o lipsă de încredere în capacitatea comunității internaționale de a rezolva aceste provocări.
La nivel personal, cetățenii țărilor bogate și a celor mai puțin dezvoltate se îngrijorează deopotrivă de costul vieții și de inflație. Un șocant 83 la sută dintre cei chestionați în Mexic, 64 la sută în Senegal și 56 la sută în India se tem că familia lor ar putea fi înfometată.
La fel fac aproape două cincimi dintre americani și mai mult de un sfert dintre oamenii din Marea Britanie.
Există, deci, cel puțin un diagnostic comun al problemelor cu care ne confruntăm. Dar cum rămâne cu soluțiile? Se traduce un sentiment comun al suferinței într-un sentiment comun al destinului? Într-o oarecare măsură.
Cei mai mulți respondenți și-au declarat solidaritatea cu oamenii din alte țări, deși cei din lumea în curs de dezvoltare aveau mai multe șanse să-și vadă soarta ca fiind legată de ceilalți. Este posibil ca această distincție să devină mai accentuată. Organizația Națiunilor Unite a avertizat că aproximativ 90 de țări din Africa, Asia și America Latină sunt expuse unui risc sever de crize alimentare și energetice și de turbulențe financiare. În Africa Subsahariană, jumătate din populație este afectată de toate trei. Sri Lanka a intrat în incapacitate de plată a datoriei la începutul acestui an, iar alte o duzină de țări ar putea urma în curând exemplul.
Cu toate acestea, politicienii din națiunile bogate ar trebui să noteze: cetățenii lor sunt cu mult înaintea lor în ceea ce privește acceptarea dimensiunii de sprijin necesar.
În cele cinci țări din G7 incluse în sondaj – Franța, Germania, Marea Britanie, Japonia și Statele Unite – mai mult de jumătate dintre respondenți ar sprijini dedicarea a 2% din bugetul lor național unui fond global de solidaritate pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiași. În Franța, sprijinul crește la 65 la sută. 2% este ceea ce Statele Unite au dedicat reconstruirii Europei după cel de-al Doilea Război Mondial – o scară complet diferită de angajamentele meschine luate de G7 la începutul acestui an.
Există, de asemenea, o recunoaștere larg răspândită în rândul respondenților că țările bogate trebuie să meargă mai repede și mai departe în reducerea emisiilor climatice, cu sprijin majoritar pentru politicile climatice progresive.
În același timp, oamenii din întreaga lume preferă soluții care abordează inegalitatea și nedreptatea sistemică. Acțiunile de reglementare a piețelor alimentare și de energie, de exemplu, și pentru a se asigura că țările în curs de dezvoltare își pot produce propriile vaccinuri au fost mai populare în țările bogate și în curs de dezvoltare decât sprijinul prin ajutorul pentru dezvoltare. Justiția, se pare, este o componentă esențială a solidarită-ții.
Chiar și în legătură cu invazia Ucrainei de către Rusia – adesea presupusă a fi o mare diviziune între țările occidentale și Sudul Global – există un grad remarcabil de unitate în ceea ce privește modul în care ar trebui să fie rezolvat conflictul: oamenii cred în mod covârșitor că Rusia ar trebui să se retragă din toate părțile Ucrainei.
Din păcate, totuși, sondajul a reflectat o lipsă largă de încredere în modul în care lumea în ansamblu face față provocărilor cu care ne confruntăm și nemulțumirea față de modul în care Națiunile Unite au răspuns la invazia Ucrainei. Asta ridică o întrebare fundamentală: dacă generația actuală de instituții multilaterale eșuează, este nevoie urgentă de a reface sau reforma acele instituții?
Pe măsură ce liderii mondiali se adună la ONU la New York în această lună, vor fi multe discuții despre starea multilateralismului și capacitatea sa de a răspunde la legătura dintre crizele care cuprind lumea. Este încurajator să vedem că, la nivel popular, există încă o comunitate internațională unită în scop și acțiune. Să sperăm că liderii ajung din urmă.
Pe măsură ce respondenții din Sudul Global se confruntă cu impactul direct și negativ al crizelor globale, nu este de mirare că sunt mai înclinați să susțină acțiunile creative ale comunității internaționale. Nici nu este surprinzător faptul că oamenii care trăiesc în țări care ar finanța soluții globale sunt mai puțin entuziasmați să plătească factura.
