Jucătorii grei ai alegerilor vor fi Iohannis, Tăriceanu, Dragnea, Ponta și Băsescu. În eșalonul doi vor combate Olguța Vasilescu, Ludovic Orban, Dacian Cioloș și Corina Crețu. Capii de listă încă se negociază, dar numele lor sunt deja aruncate pe piață pentru a vedea reacția opiniei publice. Surprizele nu vor lipsi.
Liberalii vor să dea o lovitură de imagine cu jurnalistul Rareș Bogdan, dar decizia capului de listă îi aparține lui Iohannis. PSD va merge cu Olguța Vasilescu, cea care și-a consolidat statutul de victimă a lui Iohannis și poate mobiliza publicul anti-iohannist. ALDE și Tăriceanu au ales-o pe Norica Nicolai, cea mai calificată pentru funcție, la fel cum Ponta a decis să meargă pe mâna Corinei Crețu și să rupă astfel o bucată din electoratul PSD. De urmărit meciul Crețu–Olguța Vasilescu. PMP este obligat să deschidă lista cu Traian Băsescu, cel care chiar are ce spune despre Europa. Cioloș le-a furat USR-iștilor prima poziție și alte câteva poziții pentru prietenii lui.
Astfel, din lipsa de interes în societate pentru temele de dezbatere europene, partidele vor personaliza campania. Va fi o campanie anti-Dragnea și anti-Guvern, cu accente puse pe economie, ce va prefața alegerile prezidențiale. În oglindă, va fi o campanie anti-Iohannis cu argumente de genul: „A vândut țara intereselor străine“. Mesajele nu vor fi raționale, ci dimpotrivă, pur emoționale. Cuvinte ca „hoții, penalii, vânzătorii de țară“ vor pune tușele groase ale unei campanii de înjurături ce se va purta mizerabil în mediul online, acolo unde nu există reguli sau lege.
Dacă PSD va avea proasta inspirație să dea niște ordonanțe pe Justiție până în europarlamentare, atunci toată campania se va (re)centra în jurul anticorupției și al hoților care își dau legi să scape de pușcărie. Ar fi cadoul nesperat pe care PSD l-ar face întregii Opoziții. Dacă PSD va avea curajul să pună pe masă în mod onest tema rolului nostru ca țară în Europa, a modului în care se face cu adevărat politică la Bruxelles, atunci poate vom înțelege ceva din dezbaterea publică în afară de previzibilul val de înjurături ce va fi aruncat dintr-o parte înspre cealaltă.
Matematic, PSD, ca simbol al Puterii aflate la guvernare, a pierdut alegerile europarlamentare. Dacă va obține între 25 și 30 la sută din voturi, rezultă că 70-75 la sută din alegători au votat împotriva lor. Cei 10-15 la sută ai ALDE reprezintă, de fapt, voturile lui Tăriceanu, care în momentul de față este singurul politician-locomotivă al Puterii. Cu peste 60 la sută din voturi adunate la europarlamentare, Opoziția poate declama detronarea simbolică a PSD și ALDE. Un PSD care obține și un singur procent peste PNL poate susține că a câștigat, ca partid, alegerile. Totul ține de retorică și ce putere de convingere mai au liderii PSD. Sau câtă credibilitate mai au, de fapt.
Presiunea cea mai mare este însă pe umerii PNL – dacă partidul prezidențial nu face un scor apropiat de cel al PSD, la două-trei procente, atunci este „o problemă“, așa cum le-a spus Iohannis liderilor de partid la ultima întâlnire. O diferență de 5 procente între PSD și PNL în favoarea pesediștilor ar reprezenta „o mare problemă“, după cum s-a exprimat același Iohannis, în stilul său eliptic și sec deopotrivă. Și uite-așa Iohannis este obligat să intre și el în campanie pentru a ajuta PNL să facă un scor bun, de peste 25 la sută, pentru a pune fundamentul electoral al campaniei prezidențiale. Iohannis va avea prilejul să-și dea măsura forței sale politice cu ocazia summit-ului UE pe care îl va prezida la Sibiu pe 9 mai, de Ziua Europei, cu România pe post de șefă a UE. Va fi momentul simbolic al declanșării de facto a campaniei sale electorale prezidențiale, iar dacă la votul europarlamentar de pe 26 mai partidul său prezidențial nu obține victoria, sau aproape victoria, atunci herr president va avea și el „o problemă“, dar nu din partea PSD.
În scenariul roz cu un PNL stabilizat la peste 25 spre 30 la sută, Iohannis nu va avea emoții să intre în turul al doilea prezidențial. Iar acolo, în funcție de cine și cu ce scor se va califica, victoria poate fi luată ușor sau smulsă cu dinții. Iar dinții care s-au înfipt în spilhozenii președintelui sunt cei ai lui Cioloș. Băiatul structurilor oculte este nerăbdător să intre în campanie ca un cal în manej, să își măsoare status-ul politic. Brigăzile de propagandiști online mascați în agenți imparțiali și îngrijorați ai societății civile îi fac deja o campanie electorală deșănțată. Activiștii lui Cioloș pretind tuturor corectitudine și moralitate, dar atacă grosier pe oricine nu este de partea lor sau dorește să fie imparțial sau echidistant. Brigăzile fundamentaliste forțează opinia publică să-i facă indirect campanie lui Cioloș: „Dacă nu ataci la baionetă PSD-ul înseamnă că ești vândut, dacă îndrăznești să critici USR și pe Cioloș înseamnă că ești vândut, dacă nu te implici alături de ei înseamnă că ești vândut“. Doar ei – și nimeni altcineva, susțin ei – reprezintă alternativa la PSD. Ce nu înțeleg ei este că o asemenea abordare va primi din partea multor români liberi, care stau pe picioarele lor, neangajați politic, o replică pe măsură.
Situația lui Cioloș este cea mai simplă comparativ cu a celorlalți competitori: dacă reușește un scor bun de peste 20 la sută la europarlamentare, atunci intră în campania pentru prezidențiale contra lui Iohannis. Cu șanse mari să-l bată în turul doi. Dacă nu se califică, atunci Cioloș își ia sinecură de europarlamentar și cei 1 milion de euro per mandat și îi lasă cu ochii în soare pe naivii care îl cred a fi salvarea României. Cinic și oportunist, Cioloș este de un pragmatism feroce, este suficient să-i urmărești interviul dat lui Dragoș Pătraru pentru a înțelege că omul nu își asumă nicio ideologie, niciun crez, singurul concept enunțat fiind pragmatismul (Vom fi pragmatici, a tot repetat), adică accederea la putere cu orice preț, în numele tuturor ideilor generoase din lume, dar pentru nimic concret decât puterea în sine. Filozofic, ca să glumim, Cioloș și Dragnea reprezintă același „lucru în sine“, ei vor să aibă puterea, nu să facă ceva cu puterea , cum susțin. Cioloș posedă, evident, un discurs net superior lui Dragnea, plagiat după textele birocraților europeni.
Iar apropos de virulenta campanie electorală ce se apropie: Cioloș plânge pe toate gardurile online că este atacat și îi este cercetat trecutul plin de nebuloase. Peste tot în lume asumarea unei candidaturi presupune verificarea la sânge a biografiei politicianului. Până să ajungă președinte, lui Trump i s-au vărsat în cap tone de dezvăluiri incomode despre trecut, lui Hillary Clinton la fel. Lui Iohannis la fel. Politica este un sport murdar și stresant peste tot în lume. Nu suporți să se vorbească despre trecutul tău, nu faci față presiunii unei campanii, dar noi vrem să credem că vei suporta presiunea funcției de președinte atunci când vei fi obligat să aperi interesul național, al țării, în fața altora!
Dacă Trump a câștigat alegerile pentru ceva anume, le-a câștigat pentru că a fost un războinic. Cu toate păcatele lui, majoritatea americanilor nu se îndoiesc că Trump se bate pentru America. Cine se bate pentru România, în ceasul al doisprezecelea?
