Victor Costache, o sculă de sistem, paraşutată în fruntea ministerului sănătăţii, cu două misiuni de luptă: una de a scoate spitalele din parohia statului şi a doua, de a da nemţilor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, e smuls din post ca o măsea stricată. Era însuşi dalta de scos dinţii sistemului public şi mâna cu dantelă de dăruit spitale moca hegemonului.
Orban l-a aruncat la lada de gunoi.
O ruşine în panoplia sutelor de miniştrii ai sănătăţii. Nici premierul nu are de ales. E înjunghiat pe la spate, de cei ce l-au făcut premier. Chirurgi de marcă nu ştiu dacă-i pot salva şira spinării, prea îndoită în urma pupatului inelului marelui şocâte prelung.
Incapabil să salveze vieţi, să echipeze spitale, axul cu came al infernalei maşinării a noii securităţi e aruncat ca un levier tocit. Adio şi drum lin, Costache, spre leafa de 20.000 de lei/zi.
A venit doar la furat, îmi exclama un vechi liberal.
Dacă până de curând credeam că nu voi supravieţui autocombustiei sistemului globalist, iată că am norocul să trec prin trei orânduiri: comunism, capitalism, globalism.
Sigur că mă veţi întreba ce urmează. Viitorul va fi… sau nu va fi deloc. Andrei Malraux
E simplu şi devreme descifrabil viitorul. Numai privind figura lui Klaus Iohannis şi observând bronzul de schi, tăciunea lividă, îţi dai seama cum obermaisterul puterii despotic-unionale îşi consumă ultimele trăiri a stării de vasalitate. Pare zdrobit de prăvălirea apocalipsei neaşteptate, nu poate guverna un stat secătuit de resurse şi de mecanisme de protecţie internă.
Se schimbă lumea!
E sfârşit de vremi. Se schimbă lumea. Rugaţi-vă! Luaţi o carte cu pilde şi redescoperiţi-l pe Hristos! Nu vă mai luaţi după teoriile conspiraţioniste. E vremea judecării relelor din lume şi a pedepsirii nelegiuţilor, ce şi-au construit din dictat biserici şi şi-au înălţat şosetele de firmă la rang de prapuri imperiali.
Globalismul e sub perfuzii
Au crezut că pun stăpânire pe lume. Pe viaţa oamenilor. Că distrug patrii şi ocupă teritorii. Aveau planuri măreţe. Urmăreau controlul total al individului. Au pus juntele de pradă ale multinaţionalelor, în cârdăşie cu serviciile secrete, să ucidă orice brumă de demnitate şi de suveranitate.
Cred că Dumnezeu le-a prins din zbor ideile ticăloase. Şi aşa a trimis noua molimă pe pământ. Diavolul întruchipat în salvator e prins în cleşte, precum Orbanul, cel mai bun samaritean european, în ghiarele neputinţei.
Itexit-ul e previzibil
Priviţi cum au abandonat Italia, cum şi-au bătut joc de libertăţile umane, cum s-au micţionat pe Declaraţiile Universale ale Omului şi veţi înţelege maleficul lor plan.
O elită trebuia să domine lumea. 1% bogată, 99%, asistată de puterea celor cu softuri şi cipuri.
Vocile lumii
“Cifrele ne arată că peste două treimi din oamenii din lumea întreagă au început să aibă încredere în guvernanți, pentru că se tem de actuala situație. Elitele politice, căzute în dizgrație în ultimii ani, recâștigă încrederea oamenilor într-un moment considerat drept început al unei crize globale fără precedent în ultimele decenii. „Singur” este înlocuit de „împreună”, „îndepărtat” de „aproape” și „global” de „național” – zice Kancio Stoicev, CEO Gallup Internaţional
Revin forţele suveraniste
Orwell era un biet copil când a scris 1984. Wilson, un jăndar cu meclă umană. Partidul lui era o copulaţie a fascismului şi comunismului, un neg pe clitorisul despotismului ce s-a detonat în pieţele publice.
Având de partea lor Deep State-ul şi procurorii saltimbanci, coprocraţia (înadins, denumită aşa şi nu corpocraţia n.a.) s-a mânjit de sus până jos. A trimis oameni nevinovaţi la moarte. A incendiat biserici, întru victoria fâsului la rang de religie salvatoare.
Vă întrebaţi de unde atâta terorism? Cine a reabilitat eşafodul medieval sub steagurile anticorupţiei?
Tot ce era creştin, naţional, patrimonial le era câh noilor viermi plastografiaţi în nimfe salvatoare. Deconectaţi de la puterea melefică, plutesc acum în neantul nefiinţei. O lume de lachei e pe post să se înece în propria vomă.
Socotiţi doar de ce l-a pus Orban pe neoliberalul Cîţu şi vă veţi da seama ce agendă globalistă a promovat, în locul tradiţionalului crez liberal “prin noi înşine.” S-au gândit cum să ghiftuie multinaţionalele şi să omoare capitalul autohton.
Costache, fă lampa mai mică!
Priviţi-l pe Victor Costache şi veţi înţelege de ce, în Muzeul Figurilor de Ceară a lui Madam Tussaud, nu va ajunge niciodată o bielo-manivelă, chiar şi din oţel german! Căutaţi-l şi întrebaţi-l ce l-a mânat în luptă? Pe cine reprezenta? De ce a acceptat un minus de 20% pentru sănătate şi cum a privit sticlos spre bugetele crescânde ale SRI, SPP şi Ministerul de interne?
Uitaţi-vă la cât de disperat e sistemul securist, că nu mai ştie cum să controleze situaţia. Ofiţerii de rang superior, purtând, în locul vechilor coifuri, coviltire cu pene de papagal, se dau de ceasul morţii că nu ştiu cum să rezolve criza.
Unde sunt junta #rezist şi influencerii ce se dădeau de ceasul morţii că salvează ţara?
Struţo-cămilele numite salvatori sunt pe nicăieri. Amintiţi-vă cum duşii cu pluta ideologiei anticreştine loveau ca demenţii peturile de asfalt! Cum se dădeau ei de ceasul morţii că salvează ţara. Nu mai e nimeni dintre aceşti ipochimeni, amărăştenii serviciului de ariegardă au dezertat. Au capotat în post. UM-urile de media nu mai urlă împotriva sistemului naţional de sănătate pentru că ştiu că şi lor le vine rândul.
Vine judecata tâlharilor!
Fug toţi ca potârnichile. Le e frică. Moarte le e pe urme. N-au pic de Dumnezeu şi ei ştiu că uşor rămân fără nicio pavăză. Pene de fluturi în bătaia vântului. Şi-au făcut religii false şi acum vor da socoteală. Aici şi pe întreg pământul le vine ziua decontului.
Vă mai întrebaţi, vechi liberali, cât de înalt e scorul electoral din toamnă de 5%? Nimic nu va mai fi ca înainte.
Viitorul e al patriilor, al naţiunilor suverane şi al credinţei, rostită de noi, în plin taifun dictatorial, mai demult, într-un Decembrie roşu: ”Există Dumnezeu!”