Ritmul democratizării e alert în Estul Europei. În timpul alergărilor pe turnanta impusă de Bruxelles spre mult visata prosperitate, cu obstacole înadins montate, națiunile – ostracizate în trecut de către sovietici – s-au trezit că au un nou jupân, mult mai rafinat, dar la fel de nesătul.
Europa cu două viteze a enervat maxim Estul. Adică, bogații Europei să fie și mai bogați, iar săracii și mai săraci.
Toate ar fi fost evanghelii pentru o lume smerită și necăjită, dacă Occidentul n-ar grăbi integrarea comunităților europene într-un postmarxism de joasă speță.
Eurocrații strâng lațul
Eurocrații strâng lațul paradigmei statului de drept peste limita de suportabilitate. Condiționarea finanțărilor internaționale de înghițirea cu forța a pilulelor post-adevărului înfricoșează și creează curente eurosceptice în Est.
Cazul nesupunerii lui Viktor Orbán față de statul de drepți al eurocraților e emblematică pentru ce se va întâmpla. Încă din anul 2022, el a promis ungurilor că – în cazul în care Ungaria va da biruri mai mari decât subvențiile europene – va face HuExist.
Creșterile economice ale țărilor est-europene sunt istorice, doar că oamenii de rând nu simt binefacerile aderării. Incluziunea nu se face prin excluziune.
De la începutul proceselor de preaderare, nu li s-a spus noilor colonizați că vor plăti biruri tot mai mari, precum altă dată Marelui Vizir otoman. Orice cârtitor poate înțelege că statul înghite jumătate din factura la energie.
Totuși, intrarea în lumea selectă costă, de când e viața pe pământ. Nu te duci în opinci la balurile galante. Dar ce enervează Estul e că sub steagurile democratice se ascund hulpavele interese ale multinaționalelor, protejate de eurocrați.
Transumaniștii forțează dreptul firii
Culmea ipocriziei transumaniștilor, teleghidați prin telecomanda de la Davos, este forțarea dreptului firii, iubitoare de libertate, de schimbare a paradigmei sociale, prin obligarea părților ”mai puțin interesate” de a intra în confreria adepților cultului creditului social. Un fel de nou gulag.
Trăind în comunism, intelectualii estici prevăd mai ușor intențiile sinedriului democratic de limitare a libertăților umane. Ce sunt orașele de 15 minute, campaniile împotriva fermelor de animale, brusc apărutele boli contagioase, condiționările de credit de buna purtare impusă de post-adevăr, decât o reinventare ale lagărelor comuniste, sub steag fals?
Dacă occidentalii consimt la intrarea în lagărul digital, atât de clar conturat în mințile necontaminate de virusul progresist, nu același lucru se întâmplă cu esticii, mai puțin habotnici noului crez de împlinire fără proprietăți, fără familie, fără iarba grasă de acasă, orchestrați de un Big Brother cu amăgiri protective.
Lesa democratică e prea strânsă
Lesa democratică pare prea strânsă. Esticii n-au făcut revoluții pentru a schimba o dictatură orientală cu una occidentală.
Înțelepții știu că ritmurile biologice ale națiunilor sunt într-o interdependență socială, doar că aleatoria criză de mediu a stârnit convulsii sociale, greu de controlat. Țările occidentale redeschid minele, în timp ce Estului i se impun standardele Green Deal-ului cu restricții și amenzi pentru nesupunere euro-atlantică.
Imperiul occidental se descompune în propriile zoaie ideologice. Raționalii din est nu înțeleg cum s-a decrepit visul de libertate, în așa puțini ani de la revoluții.
Puterile occidentale au creat din Rusia un Voldemort, pentru a ascunde cheltuielile publice uriașe pentru finanțarea unui Proxy american.
Lupta reală – o simte și ciobanul care cere milă cerului și nutrețuri pajiștilor – nu este între democrație și despotism, ci pentru impunerea unei Noi Guvernanțe corporatiste asupra lumii. Din orice cătun al Estului nededat la perversiunile occidentale, se vede că unipolaritatea lumii s-a înfrânt. Eșafodul s-a mistuit prin propriu-i mucegai. Focurile prosperității s-au stins, sub ploaia de gheață a părților interesate să subjuge conștiința lumii.
Nu mai e mult până ce esticii se vor trezi că li s-a servit o integrare de cacealma.
Dizarmonicele edicte transnaționale sunt probe vii ale încremenirii în proiectul luciferic de la Davos. Fraierii din Est au slujit la prețuri de împinge tava.
Viitorul este al națiunilor libere, fără ucazuri corecte politic și asta disperă cancelariile obediente marilor finanțe ale lumii.
citește și: Estul poate salva Vestul (I)
Cât despre prosperitatea proverbială a occidentului, să lăsăm cifrele de pe facturile de energie să aducă probele decăderii iremediabile. Fața biruitoare a exigenților democrațiilor consolidate e decrepită. Deși dată cu fard, e mutra bătrânei de sfârșit de leat. Orice bătrân își așteaptă lasciv sfârșitul. Doar că Bătrâna Doamnă Europa suferă de o paralizie în plăci. Ar vrea să fie galantă, dar e anesteziată. Supusă perfuziilor banilor fără număr, se visează putere dominantă. Nu-și dă seama că și pe patul de moarte e târfa sistemului demonilor financiari.
Conjurația Guvernului unic mondial a devenit o distopie. Simplele ablații de emisie de monede fără acoperire sunt acțiunile ATI-iștilor de la reanimarea unui ”mort frumos cu ochii vii, care scântâie-n afară,” vorba poetului național al românilor, Mihai Eminescu.
Evidența naște convingeri că integrarea Estului în civilizația occidentală n-a fost decât un cerc de yoga. S-a comis! Dar, la asfințit, inele s-au desfăcut, din cauze naturale.
Unii Occidentali sunt sătui de ideologie și de prozelitism dogmatic
Îndrăcita acțiune dogmatică de infringement pentru cauza de mediu și de promovare a segregărilor sociale, de cultivare a urii comunitare și de distrugere a valorilor creștine are un singur deznodământ, asemenea Măreței Rome antice.
Deja se discută în Estul neadaptat coerciției Minunatei Lumi Noi despre înființarea de comunități libere pentru occidentalii sătui de ideologie și de prozelitism dogmatic.
Am risca un pronostic, dar ne e teamă că neobarbarii sunt deja pe metereze: Occidentul mai poate fi salvat de ingenuitatea Estului și de inteligența elitelor neaservite dogmelor progresiste. Țâfnosul occident crede că estul e o plajă de mâini întinse pentru a primi pomana.
VOCILE LUMII
Octavian Paler
Fost director al ”României libere”
”America m-a silit să văd, cu prea mare claritate că sunt un idealist ineficient, anacronic şi păgubos, un sentimental stupid, un timid incurabil, un bovaric plin de complexe,” afirma Octavian Paler, fostul director al României libere în cartea de Convorbiri cu Dan Cristea Enache.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
