Drulăii sunt ca mașinile electrice. Iarna merg cu viteză de coastă. Adică, urcă pe autostradă și se deplasează cu 60 de km/oră, deși viteza legală e de 130. Le-a spus-o liderilor USR, drept în față, prezidențiabila dată la câini, Elena Lasconi.
Ștabii progresiști se comportă exact ca limuzinele Tesla, despre care vom face vorbire separată.
USR-ul se desumflă ca o pneumatică reeșapată. Ce n-au înțeles liderii, scoși din joben de serviciile de informații, e că au fost scule de unică folosință. Dan Barna a simțit pe pielea sa sacrosantul principiu: «Altul mai gras, că ăsta s-a ras». Dacă ar fi citit istoria Americii Latine, danbarniștii sau habarniștii neomarxiști – perverșii stângiști, ce s-au travestit la ordin în “calea dreaptă” – asta așa de prostit sclavii multinaționalelor cu doi metri pătrați de birou și cu vedere prin geamurile de gheață spre nicăieri, ar fi înțeles că sunt produse de serie. Nu lideri unicat.
Ombilicul anticorupției i-a sugrumat
Tinerii fioroși și liberi s-au jucat prin piețe cu ombilicul anticorupției, iar acum, coriferii dreptății prin beculirea piețelor, vorba ungro-vlahului: “muncați bine, bevuți bine, dimineața – sculați morți,” se trezesc sugrumați de același organ.
Modelul userist s-a experimentat și în alte părți ale lumii. Statul paralel de la noi a găsit o fereastră de oportunitate, prin 2020, având strategii și tactici îndelung ticluite prin laboratoarele speciale.
Neomarxiștii și-au pierdut obiectul muncii: nu mai au cu cine lupta
Cititorii lui J.K Rowling știu cine e Voldemort (Cap de mort/ Lordul întunericului) din nuvela Harry Potter, personajul negativ, care valorizează caracterele bune.
Serviciile au jucat magistral și au scos, pe de-o parte, din spelunca oengistă, câteva capete de cretă, pe care le-au înobilat democratic, ca pe niște păpuși autodistructive, pentru a-i face pe plac producătorilor de lideri – să aibă marfă proaspătă pe tarabă – iar pe de alta, l-au proiectat pe Liviu Dragnea, ca pe un demon care se opune libertății fiilor puri de a urca în metavers.
Profeția profesorului din hanul Cap de Mistreț: unul din doi trebuie să moară
Profeția profesorului din hanul Cap de Mistreț, oracolul din opera lui Rowling, “și unul dintre ei trebuie să moară de mâna celuilalt, căci nici unul nu poate trăi în timp ce celălalt supraviețuiește…,” nu a fost citită de Liviu Dragnea, liderul celor trei guverne PSD, căruia un personaj din epopeea “statul suntem noi” îi picura otravă în ochi, să nu vadă și ceară-n urechi, să nu audă cine a ticluit povestea.
USR s-a învârtoșat prin piețe publice, fiind supus perfuziilor cu lozinci. Corpul firav al masochismului progresist, intubat cu ventuze de dreapta, s-a fâsâit, precum o baterie de limuzină, după cinci ani.
Mandatul liderilor USR a fost proiectat pe timp limitat. Și de aici, tot disconfortul scandalurilor fără număr și a derutei doctrinare în care se află.
Mulți dintre adepții cultului salvaționist, care se tăvăleau prin piețe contra lui Gabriel Oprea, fostul ministru de interne și producător de agenți secreți de influență pe bandă rulantă, nu știu cum s-au vârât locotenenții săi, prin autobaza PMP, în coloana oficială a USR. Sigur că nu au mai rămas prea mulți la încolonarea din fața Autobazei. Mai răruț, că-i mai drăguț, vorba poetului.
Mulți combatanți ai diviziilor de împotriviști s-au mutat în Oastea Domnului din AUR, semn că perversitatea luptătorului pe taste, de la ora patru la șase, e infinită. Vedeți ce se întâmplă în diasporă? USR și-a pierdut bazinul electoral, cum Vlad Voiculescu și-a pierdut, prin camerele DNA, virginitatea.
Drulăii de azi, troțkiștii de ieri
USR+PMP+FD egal love? Nu, deloc. Este o simpla varianta sinergetică de compus nimicul într-o aură progresistă – doar, doar – se mai zăpăcesc tinerii la încă o rundă de votare fără finalizare. Ce-s useriștii, altceva decât micuții pierduți sub plapumă de tinerii visători? Nu? „Altul mai gras, că ăsta s-a ras.” Dacă ar fi trăit pe vremea scoaterii tatălului meu din universitate, pe motiv că era fiu de chiabur, adică revizionist, micuții drulăi ar fi fost sigur marii securiști. Azi, emasculați, sunt bucățile de plastilină ale Hegemonului, pe masă – miel, în piață – purcel.
De ce useriștii, împreună cu orbaniștii și pemepiștii, fac doar de-un 14 % la capra podului electoral? Nu vedeți că nu-i mai unește nimic? Liderii nu se mai dau de ceasul morții contra “Ciumei roșii,” nu mai cheamă neo-iobagii multinaționalelor la proteste. Păi, dacă nu există un Diavol viu, nici îngerul mort nu-și intră-n misiune.
Lui Dacian Cioloș huțupaș, unchiul i-ar face cărare spre primăria Clujului
Dacă s-ar face un clasament al avortonilor politici, Dacian Cioloș huțupaș ar fi pe locul întâi. Fostul securist care o păzea pe Doina Cornea, printr-o căsătorie de poveste, a ajuns atât de mare, mai mare ca pălăria texană. Acum, modelatorii profilului său de plastilină îi caută o nouă scenă. Ce contează că-n istorie, nimeni n-a știut obârșia heralzilor, care timp de șase secole, la Curtea Regală franceză, rosteau când era cazul: „Le roi este mort! Vive le roi!” Așa și cu nașii fostului comisar francez al agriculturii. Un sovromist, în chip de salvaționist. Cine mai ia în seamă figura de ceară a păpușii sălăjene?
Scandalul de ieri de la Cluj poate fi o poartă de intrare a asistatului bruxellez, chiar și prin „urechile acului.”
Campania electorală e o scenă a contrastelor. Un personaj iubăreț, bine antrenat de regizor, își va bate nevasta, dacă asta zice scenariul. Conflictul trebuie neapărat să stârnească emoții. Îmi pare rău să spun, dar când văd actorii progresiști de la noi, mă gândesc la tensiunile din Elsinore și la tragedia lui Hamlet: “to be, or not to be.”
VOCILE LUMII
Cu Tesla la relanti
Doi colegi de muncă (unul conservator, altul globalist) de la o multinațională din Timișoara trebuiau să ajungă la New-York. Există o linie directă Budapesta-NY. Conservatorul a recomandat să plece cu trenul, progresistul, proaspăt posesor de Tesla, a cerut insistent să se deplaseze cu limuzina lui, nou-nouță. Ajunși la 50 de km de Budapesta, pe autostradă, șoferul tefelist o trecut pe banda a treia și mergea cu 50 km/oră. “Se termină bateria,” anunță spășit. Ajung cu greu în aerogară. Abramburiciul căuta o dugheană, unde să lase cheile. „Ce faci?” – l-a întrebat conservatorul. “Păi, dacă nu găsesc pe cineva să o ducă la stația de încărcare, în 24 de ore, va trebui, la întoarcere, să o tractez până la service,” dialogul este real, doar personajele rămân anonime.
P.S. Fiind în trend cu lumea, mi-am achiziționat anul trecut un SUV hibrid. Mergeam până-n centrul Bucureștiului și înapoi, la mine la Crevedia, doar pe baterii. Cum s-a coborât Generalul Iarnă peste capotă, deodată, mașina n-a mai mers decât 25 de km pe electric. Prezent într-un studio cu Robert Turcescu, posesor de Tesla și mare fan al acesteia, m-a sfătuit să întrerup căldura dată de aerul condiționat și să merg doar pe căldura din scaun. Zis și făcut. Am făcut economii, să fiu în pas cu trendul.
Se întorc vremurile lui Ceaușescu. Ne e frig? Mai punem o haină pe noi. Decât să sufere planeta, mai bine răcim noi. Cred că ne-am smintit cu toții.
