Dezinformarea pro-Kremlin distorsionează democrația în Europa Centrală și de Est

În Europa Centrală și de Est, democrația a fost deliberat erodată de dezinformare. Începând cu 2021, a avut loc o creștere alarmantă a mesajelor pro-Kremlin, cu Ungaria servind drept epicentru regional al minciunilor sponsorizate de stat.

Scara și sofisticarea acestei dezinformări sunt fără precedent. Guvernul lui Viktor Orbán a preluat controlul asupra mass-mediei prin preluări ostile, numiri politice în consiliile editoriale și crearea unei rețele mediatice pro-guvernamentale. A introdus un fals „Act de protecție a suveranității” pentru a intimida organizațiile societății civile (OSC); a finanțat campanii pe panouri publicitare pentru a ataca UE ca „instigator de război” în contextul războiului din Ucraina; și a folosit statul pentru a intimida pe cei care contestă narațiunile sale. Acest lucru a redus la tăcere vocile critice – vizibil prin timpul limitat acordat opoziției politice a țării – și a creat un amestec puternic de dezinformare, care se răspândește acum și în țările vecine.

Prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, a adoptat deja tacticile lui Orbán. El plănuiește să înlocuiască actuala companie media de stat cu o nouă televiziune și companie de radio publică, aflate sub un control politic mai strict. Presiuni sunt exercitate asupra instituțiilor media private pentru a promova pozițiile pro-guvernamentale. Fico este recunoscut ca un manipulator abil al dezinformării, distribuind narațiuni inexacte pe rețelele sociale pentru a-și avansa agenda. Nici societatea civilă nu este scutită. Parlamentul slovac a adoptat recent, în prima lectură, un proiect de lege în stil „agent străin”, imediat după revenirea la putere a lui Fico și promisiunea sa de a pune capăt „supremației ONG-urilor”.

Noțiunea de „suveranitate” a fost subliniată pe scară largă în aceste campanii din Ungaria și Slovacia. De exemplu, guvernele Orbán și Fico susțin că refuzul de a sprijini Ucraina este un act de suveranitate națională care va împiedica Ungaria și Slovacia să devină colonii ale UE și NATO.

În plus, ei perpetuează falsa afirmație conform căreia, prin primirea de fonduri din străinătate pentru OSC-uri, opoziția și mass-media subminează suveranitatea națională. Aceste narațiuni oferă un țap ispășitor pentru performanța economică slabă a Ungariei și prăbușirea serviciilor publice. De asemenea, ajută guvernul să evite responsabilitatea pentru decizia UE de a reține fonduri în urma încălcărilor repetate ale statului de drept.

Acest flux de propagandă a influențat percepția publicului asupra geopoliticii. Conform GLOBSEC TRENDS, jumătate dintre respondenții slovaci percep Statele Unite ca o amenințare la adresa securității. Slovacii și maghiarii sunt cel mai puțin probabil, în Europa Centrală și de Est, să dea vina pe Rusia pentru invazia Ucrainei.

Aceasta a încurajat guvernele să se apropie de Moscova, să renunțe la sancțiunile occidentale împotriva Ucrainei și, din ce în ce mai mult, să se îndepărteze de poziția partenerilor lor din UE și NATO pe scena internațională. În cazul Ungariei, schimbarea opiniei publice este atât de pronunțată încât Balázs Orbán, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai prim-ministrului, nu a văzut nicio problemă recent în a declara că Volodimir Zelenski a luat o decizie „iresponsabilă” de a-și apăra militar țara după ce Moscova a lansat invazia la scară largă. Orbán a afirmat că Ungaria a învățat că „prețioasele vieți maghiare” trebuie tratate cu prudență, în loc să fie „oferite” pentru apărare. Această declarație, care sugera că forțele maghiare s-ar preda Rusiei, dacă ar fi atacate, este una care, în mod obișnuit, ar duce la demiterea imediată a unui oficial guvernamental. Cu toate acestea, amploarea mesajelor pro-Kremlin din Ungaria de astăzi a făcut ca guvernul Fidesz să ofere doar o „clarificare” a alegerii cuvintelor sale.

Tăvălugul neobosit de dezinformare sponsorizată de stat din ultimii ani i-a oferit lui Orbán spațiul politic pentru a se confrunta cu UE. O campanie de panouri publicitare și media, care insinua că Ursula von der Leyen avea planuri „nefericite” pentru Ungaria, a fost trecută cu vederea de Bruxelles în 2023, iar toate cererile ca președintele Comisiei să intervină în comportamentul lui Orbán au fost constant amânate. Acest lucru l-a încurajat pe Orbán; el este acum probabil să folosească actuala președinție ungară a Consiliului Europei pentru a răspândi ambițiile Moscovei în alte state membre și pentru a se răzbuna pe UE pentru reținerea miliardelor de fonduri structurale ca pedeapsă pentru încălcările repetate ale statului de drept.

Deja există semne că el este pregătit să perturbe status quo-ul. De exemplu, deschizând schema națională de vize a Ungariei pentru cetățeni ruși și belaruși, el amenință securitatea spațiului Schengen.

Acțiunea pentru a stopa acest comportament este urgentă. UE trebuie să abordeze problema capturării mass-mediei și să sprijine instituțiile de presă independente și organizațiile societății civile din Ungaria și regiunea mai largă. Instituțiile de la Bruxelles ar trebui, de asemenea, să ia în considerare aplicarea de sancțiuni sau alte măsuri punitive împotriva statelor membre care promovează dezinformarea sponsorizată de stat.

Soluțiile de jos în sus ar contribui, de asemenea, la consolidarea rezilienței. Organizațiile societății civile trebuie să dezvolte instrumente inovatoare de marketing pentru a depăși polarizarea toxică și a contracara campaniile de dezinformare. Platformele de social media, precum X și Facebook, prin care se răspândește dezinformarea, trebuie să adopte o abordare mai activă și coordonată pentru moderarea conținutului lor. Având în vedere reacția lor isterică la orice formă de reglementare, acest lucru va necesita disponibilitatea liderilor de a cheltui capital politic pentru a-i confrunta.

Deși există semne de reziliență în rândul alegătorilor maghiari, dezinformarea, lăsată necontrolată, va continua să erodeze opinia publică pe termen lung. Dacă UE, sub promisa conducere „geopolitică” a Ursulei von der Leyen, nu ia măsuri decisive, vor exista consecințe de amploare nu doar pentru Ungaria, Slovacia și celelalte națiuni din Visegrád, ci și pentru întregul proiect european.