Este din ce în ce mai limpede că viața noastră s-a schimbat serios în ultima perioadă de timp. Pandemia de COVID-19 a aruncat omenirea într-o criză serioasă, care nu a ținut cont de poziția geografică. Știu că subiectul acesta, pandemie, provoacă tuturor o nemulțumire generală. Știu că toată lumea s-a săturat de pandemie, iar simpla referire la acest fenomen în esență tragic provoacă iritare. Dar dimensiunea dezastrului a fost maximă. Faptul că din această perspectivă lucrurile stau mult mai bine azi, nu înseamnă nici că am uitat, nici că nu trebuie să privim cu prudență spre viitor și să căutăm în continuare soluții pentru a nu mai ajunge într-o astfel de criză a sănătății.
În opinia mea, două concluzii clare se pot desprinde din perioada în care omenirea a fost zguduită de pandemie. Prima concluzie se referă la capabilitățile statelor de a organiza apărarea împotriva coronavirusului. În mod evident, acestea au fost diferite. În funcție de nivelul de dezvoltare, de forța economică și de nivelul de dezvoltare socio-cultural, statele au avut răspunsuri diferite ca intensitate. România nu s-a descurcat rău, dar meritul nu a fost al statului, ci a fost, mai degrabă, meritul cetățenilor care au înțeles ce au de făcut și au fost în bună măsură solidari, în ciuda bâlbâielilor cauzate de responsabilii aleși sau numiți în funcții de decizie. Altfel spus, poporul a fost mult deasupra acțiunii statului, care de multe ori a dezamăgit, a fost uneori, prin reprezentanții săi, aproape comic în neștiința sa și a abuzat de încrederea acordată de oameni. Nu văd astăzi nicăieri vreun demnitar încercând să tragă niște concluzii despre ce a fost, deși îngroparea în uitare este contraproductivă. Acest lucru ține de capacitatea fiecăruia de a-și asuma deciziile luate și de a le analiza, fie și numai pentru a nu persista în eroare într-o împrejurare de criză viitoare. Dar acest lucru este obișnuit pentru statul nostru și demnitarii noștri. Din păcate!
O a doua concluzie pe care o putem trage este legată de solidaritatea globală a statelor în fața pandemiei. Toate țările au lucrat și au contribuit la crearea unui răspuns în fața acestei mari provocări. De la transferul de bune practici, până la finanțările de mare nivel, cum sunt cele europene, toată lumea s-a străduit să participe la efortul acesta de „război”. Chiar și PNRR este un plan destinat atenuării consecințelor pandemiei. Un plan bine finanțat și cu multe elemente care depășesc exclusiv revenirea de după pandemie, contribuind și la conturarea unui viitor mai bun. Știu că și acest subiect, PNRR, ca și solidaritatea europeană, de altfel, poate fi apreciat ca fiind prea dezvoltat public, dar este real.
Războiul din Ucraina, o nouă criză care cere solidaritate
Nici nu ne-am dezmeticit bine după perioada de pandemie, că ne-am trezit în fața unei noi provocări: războiul din Ucraina. O situație mult diferită de criza pandemică, cu alte motivații, alte evoluții și alte consecințe. Consecințe care au depășit încă din primele zile ale agresiunii ruse granițele Ucrainei. De la milioanele de refugiați, la criza cerealelor, de la aprovizionarea cu gaz a Europei, la gravele probleme din zona energiei.
Evident, printre țările afectate de război se numără și țara noastră. Reacția noastră în fața refugiaților de război a fost extraordinară. Am arătat tuturor, dar ne-am arătat și nouă, faptul că, indiferent de vremurile pe care le-am trăit, nu ne-am pierdut deloc omenia.
Însă dacă în pandemie ne-am confruntat cu măsurile de ordin sanitar și au existat consecințe economice directe urmare a acestora, acum trăim în altă paradigmă. Mulți analiști politici consideră că poziționarea de azi a Europei în fața Rusiei va duce la o cădere profundă a economiei europene, iar populația continentului nostru va avea de suferit. Deja trăim cu toții avalanșa scumpirilor, iar iarna se anunță extrem de dificilă nu doar din perspectivă alimentară, cât mai ales din perspectivă energetică.
Suntem, iată, din nou parte a unui efort internațional uriaș. Faptul că suntem de partea binelui arată că de această dată suntem în tabăra corectă de la început. Dar poziționarea corectă și participarea la efortul internațional nu sunt însă suficiente. Românii au nevoie să își simtă conducătorii aproape de ei, iar acești conducători sunt în situația de a găsi soluții la nivel național, compatibile cu specificul țării noastre. Ca să mă fac bine înțeles, mă voi referi doar la domeniul energetic, un domeniu în care România nu ar trebui să sufere la fel de mult ca cetățenii altor state care nu au resursele energetice ale României.
Un alt domeniu în care nu ar trebui să avem problemele altor state este cel al agriculturii. România are capacitatea de a hrăni 80 de milioane de oameni, nu ar trebui să avem probleme economice interne în domeniul alimentar. Înțeleg faptul că economiile, cel puțin în spațiul european, sunt interconectate și putem resimți unele efecte, dar nu cred că este normal să nu găsim formule de protejare a populației în contextul în care avem și producție de energie, și câmpuri roditoare.
Responsabilitatea internă a conducătorilor statului nu se vede suficient!
Din păcate, dacă în ceea ce privește atitudinea noastră la nivel european suntem, cum s-ar spune, în regulă, responsabilitatea conducătorilor României față de efectele interne ale crizei economice, de la scumpiri alimentare la scumpiri ale energiei, lasă de dorit.
Accept nevoia de coabitare în această perioadă, la nivel guvernamental, a unor partide doctrinar opuse, dar ineficiența acestora mi-este greu să o accept. Iar motivele ineficienței țin de lipsa de calitate a răspunsului la criză: nu la efecte trebuie umblat, ci la cauze! Un pacient care are nevoie de o intervenție chirurgicală nu se va vindeca doar cu un tratament ambulatoriu. Intervenția statului în suportarea unor plăți sau oferirea de bani din buget pentru a atenua consecințele scumpirilor nu vindecă nimic. Banii bugetului sunt tot banii noștri. Am mai scris acest lucru, statul nu are bani, statul ne ia banii nouă, contribuabilii, persoane fizice sau juridice. Iar prin taxe și impozite, ne ia foarte mult. Efortul de compensare a scumpirilor cu banii noștri este unul care va produce efecte de scurtă durată, dar va croniciza și mai mult boala.
Se spune că oamenii excepționali apar în vremuri excepționale. Se pare că mai avem de așteptat.
Vă doresc tuturor multă sănătate!
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
