Mulți au deplâns comasarea alegerilor plecând de la ideea că tematica europeană va cădea în plan secundar și practic alegerile pentru europarlamentare vor fi ratate.
Fără ambalajul european am fost mai aproape așa de coaja realității neaoșe care acoperă miezul nostru non-european. Mai degrabă ne-am fi iluzionat că suntem racordați la circuitul comunitar, dacă s-ar fi preluat mecanic temele UE și ar fi mimat taberele noastre politice lupta ideologică europeană. Așa că am avut alegeri cu specific pur românesc, cu bătăi, ștampile furate, dezorganizare, acuzații de corupție, reclamații, țipete electorale, victimizări anti-sistem.
Dincolo de acest circ, factorii decisivi rămân afaceriștii din partide care se încarcă de la sursa externă, firmele de casă care mimează jocul pieței libere. Mâna invizibilă a pieței e paralizată, iar în locul ei avem o proteză manipulată care atunci când gesticulează ne lovește pe toți în cap.
Toți acești paraziți de sistem reprezintă suma celor care au păcălit viața în această țară. Degeaba unii afaceriști de casă invocă activitățile lor economice intense, atât timp cât ești protejat de riscurile concurenței reale nu poți invoca criteriul de competență și nici pe cel de performanță.
Să ai afaceri cu sprijin de partid, deci și de stat, să ai nevasta sau amanta sau pe ambele, angajate în administrația publică, înseamnă să fii o lepră de succes. Sunt pline cartierele rezidențiale ale orașelor României, de această pătură a parveniților politico – economici.
Aceasta este baza politicii românești, restul e comedia publică de la vârf.
Acolo la vârf, alegerile n-au adus marea revoluție de turcoaz și nici pe cea (aur)ie. Raportat la succesele partidelor suveraniste din Europa, AUR n-a produs un tăvălug, ceea ce arată limitele cronicizate de la nivelul leadershipului. Un grup eterogen împărțit între intelectuali tocilari care încearcă să fie stradali, dar nu conving și băieți de cartier care încercă zadarnic să pară titrați și cu prestanță.
De această compoziție hibridă cu efect de neutralizare reciprocă a forțelor Aur, a profitat precupeața Șoșoacă, care e perfect intrată în rol. Cu toate acestea, deși figurează în lista cu candidați exotici care au acces în Parlamentul European, Șoșoacă pare a fi intelectuala grupului excentricilor.
E suficient să ne gândim doar la candidatul cipriot de 24 ani, Fidias Panayiotou, care are 2,6 milioane de urmăritori pe Youtube și mult mai mulți pe TikTok și care declara înainte de-a se arunca în valurile campaniei că habar nu are de politică.
Revelația i-a venit într-o seară, așa cum se întâmplă cu oamenii simpli care sunt perturbați în traiul lor prozaic de o chemare stranie. Când a fost întrebat odată un iluminat banal, când i-a venit revelația divină, răspunsul a fost de-a nemiloasă simplitate mentală: ”eram singur la mine acasă, că maică-mea era plecată în sat”. Tot așa ne mărturisește și ilustrul cipriot că totul a plecat într-o seară de la ura lui față de tocilari: „Am 23 de ani și nu am votat niciodată în viața mea. Într-o seară mi-am zis că, dacă nu o să votez niciodată și dacă nu o să mă interesez, aceiași tocilari vor fi mereu la putere. Și am spus: Gata!”
Tânărul de 24 de ani, purtător a numelui legendarului sculptor din epoca lui Pericle, Fidias, a câștigat aproape o cincime din voturi la alegerile de duminică. Ce a făcut el ca să obțină aceste voturi nu ține de activitatea din luna de campanie, ci de clipurile lui isterice devenite acum istorice de pe Youtube și Tik Tok. Iată câteva dintre acțiunile majore care l-au propulsat pe tânărul Fidias în elita politicii europene: „Am supraviețuit 10 zile îngropat de viu”, „M-am căsătorit cu o străină în 24 de ore”, „Am supraviețuit 5 zile fără somn”, „Am locuit pe aeroport timp de 10 zile”. Cireașa de pe tort a fost călătoria în Japonia, unde s-a dat bolnav și s-a ascuns prin toalete ca să nu plătească. Nu numai că s-a întors fără să plătească un ban, dar a și câștigat un loc fruntaș în Europa.
Secretarul general al AKEL, Stefanos Stefanou, a deplâns rezultatul, pe care l-a numit o „nouă realitate în care cetățenii optează pentru non-politică ca opțiune politică” pentru a-și manifesta dezamăgirea față de cultura politică a țării.
În aceste condiții, să răsuflăm ușurați că vloggerii noștri nu au marșat. Cu toate că vloggerul Selly le-a spus fără falsă modestie celor de la NATO, că el are în spate o armată de tineri mai puternică. Evident nu de mers pe front în Ucraina, pentru că îi apucă alergiile pe drum. L-am mai fi avut și pe un celebru vlogger îmbibat de ardelenism care s-a filmat în lunga lui carieră de arătare pe youtube, umblând în scutece prin mijlocul Clujului.
Nu știm ce să credem, ori vloggeri noștri nu au curaj nebun, ori nu sunt atât de liberi precum par. Varianta a doua de răspuns stă să ne facă cu ochiul, pentru că prea îi vedem cum își modifică grimasele comice în funcție de vântul electoral.
Dacă unele țări au scos pe tarabă candidați non-politici exotici, noi avem o listă moartă de viitori membri ai PE, și non-politici, și non-europeni.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
