Conduc un post de radio în Budapesta, numit Klubrádió.Timp de douăzeci de ani am difuzat către un public de câteva sute de mii, cerându-le socoteală politicienilor și supraviețuind din veniturile noastre din publicitate.
Am supraviețuit în această nișă – cunoscută de puțini din afara țării noastre – până când sub marca democrației ”iliberale” a lui Viktor Orban ne-am regăsit în firele încrucișate ale regimului său. De Ziua Îndrăgostiților din acest an, după ani de procese și lupte, ne-am pierdut licența și frecvența radio. Instanțele, treptat
plasate sub influența politică a lui Orban din ultimul deceniu, s-au unit împotriva noastră. Totuși, continuăm pe internet – un simbol puternic al rezistenței împotriva atacurilor mass-media care continuă într-o țară a UE.
Hărțuirea merge în urmă cu un deceniu. De îndată ce Partidul Fidesz al lui Orban a recâștigat puterea în 2010, a început să controleze mass-media. Mass-media publică în ansamblu a fost pusă sub o singură autoritate, Consiliul Media, controlat de cei numiți de Orban. Au controlat singura agenție de știri și alocarea frecvențelor televiziunilor și posturilor de radio. Aveau puteri vaste de a impune sancțiuni și de a acorda granturi. Legislația a fost elaborată în mod deliberat într-un limbaj vag, oferind autorității puteri discreționare imense. În plus, neconstituțional, toți cei cinci membri ai acestui Consiliu sunt delegații Fidesz.
În loc să distrugă frontal libertatea mass-media prin arestarea jurnaliștilor sau cenzurând ziarele, Orban a folosit pârghii economice pentru a slăbi presa independentă. A fost o strategie inteligentă, evitând o condamnare internațională, dar încet, bucată cu bucată, mass-media independentă a fost distrusă.
Guvernul și-a folosit vastele bugete pentru publicitate canalizându-le pe finanțarea publicațiilor flexibile, „la mesaj” și le-a înfometat pe cele care l-au criticat. Majoritatea agenților de publicitate private – sperând la comenzi guvernamentale sau temându-se să le piardă – au încetat să mai cheltuiască bugete în publicațiile care puneau întrebări dificile Guvernului.
Postul meu, Klubrádió, pentru că a fost văzut ca „mass-media independentă” a pierdut 90% din veniturile sale de la începutul anilor 2010.
În acest mediu, publicațiile vechi și respectate au dat faliment și au fost adesea preluate de investitorii apropiați Guvernului.
Ca urmare, o concentrare incredibilă a mass-media a avut loc. Deja de notorietate, a fost înființat conglomeratul KESMA, care deține aproape 500 de mărci media, inclusiv canale de radio și televiziune. I-a fost permis să ocolească propriile restricții ale Guvernului din legea privind Concurența prin etichetarea obiectiv „specială” economic național ”. Conglomeratul – și investitorii săi – primesc miliarde de bani publici.
Cum se permite acest lucru într-o țară UE, a cărei Cartă a drepturilor fundamentale cere ca: „libertatea și pluralismul mass-media să fie respectate”.
UE a ignorat faptul că în interiorul granițelor sale un guvern nu ține cont de valorile democratice, ducând țara spre semi-dictatură populist-naționalistă, în timp ce colectează banii contribuabililor europeni, pe care îi folosesc pentru a-și îmbogăți proprii prieteni. Nu au existat consecințe pentru Orban. El a declarat o luptă pentru libertate la Bruxelles și unică în istoria lumii – întrucât Ungaria este cel mai mare beneficiar al fondurilor UE pe cap de locuitor – prin care își determină dușmanul proclamat să plătească facturile luptei lor demagogice. UE nu poate rezolva toate problemele Ungariei, dar nu poate fi corect atunci când privește în gol în timp ce Orban dărâmă o mână de mass-media independente care încă funcționează în țară.
O mare sursă de speranță este poporul maghiar. Căci, în timp ce Orban se bucură într-adevăr de o supermajoritate, ar fi greșit să presupunem că majoritatea maghiarilor sprijină stoparea libertăților.
După ce Klubrádió a fost eliminat de pe frecvența sa, ascultătorii s-au mutat pe internet – așa de mare este setea pentru știri independente.
Finanțările au fost chiar obținute din rândul mulțimii de ascultători, în special pentru persoanele în vârstă, care nu își permiteau abonamentele și care își pierduseră cel mai important contact cu lumea exterioară.
Pentru a compensa pierderea veniturilor din publicitate, am trecut la un model de abonament în care susținătorii noștri au strâns cinci milioane de euro în ultimii zece ani pentru a menține vocea Klubrádió în viață.
Suntem cu toții uimiți de felul în care politicienii, cetățenii și mass-media internaționale din întreaga lume au urmărit soarta Klubrádió. Ministrul maghiar al afacerilor externe descrie mass-media globală drept „mincinoși”. Pentru noi, este o insignă de onoare să fim alături de ei. Nu merităm să fim celebri în întreaga lume, dar suntem fericiți să fim un simbol al libertății mass-media într-o lume în care forțele întunecate de pretutindeni o subminează. Orban – în tradiția liderilor autocrați – știe că o presă liberă și independentă – care raportează cu adevărat despre guvernul său – este cel mai mare pericol cu care se confruntă.
