În vremea în care Putin a ordonat mobilizare generală la graniță, ungând țevile de tun și aruncând cârpele murdare de vaselină în ograda vecinilor ucraineni, România profundă, cea profund și subversiv implicată în bulele de Facebook, adică, direct de pe canapea, exersează dement chibițatul nostalgic și partizan. Kakaya democrația occidentală, tovarăși? Păi nu ne-ar fi nouă mai bine cu un lider de mână forte, ițit taman acum, oportun, de sub faldurile Matrioșkăi Vladimir?
Deşi Maica Rusie a modelat de mai multe ori în istorie România aşa cum a vrut ştromeleagul Tătucilor timpurilor, turma năucilor români încinși în iţari chinezeşti vede pericolul uriaș tot dincolo de oceanul cel mare, din pricina unui pattern bolnav, ștanțat în frunte, de generații, cu manualul colhoznicului devotat, și întreținut în prezent cu deviza ”înainte era mai bine”. Și cum altfel să fie când extragerea noastră din zona sufletului slav s-a făcut cu forceps politic, anexarea europeană fiind doar o lipitură pe hartă?
Furiile ursului le trezesc azi, multora, nostalgiile după epocile ferice ale plimbatului sacului pe sub gardul întreprinderii, pentru ciubucul cotidian, ale denunțării vecinului cu blugi și plete de la etajul 2 şi ale nechezolului băut la marginea strungului, cu colegii de serviciu.
Vesticii au comis o greşeală esenţială când au fost convinşi că ne iau de partea lor: au vrut să facă profit capitalist punând românii la muncă. Eşti din cu totul altă lume când crezi că poţi să scoţi dacul liber din cârciuma satului şi să-l faci sondor de bunăvoie. Majoritatea românească trage spre Vest numai când e vorba de circulaţie neîngrădită şi fonduri europene paraşutate pe la primării. În rest, Occidentul e făcut din iudeo-masoni care nu urmăresc decât să ne fure bogăţiile de sub pământul sfânt, ăla nesăpat, transformat în pârloagă, de unde doinim noi atât de frumos a jale, la umbră de brusture, mândri în contul trecutelor victorii de care am aflat din operele complete ale lui Sergiu Nicolaescu.
Tot citim prin felurite scrieri că bolşevicii au impus cu forţa și de unii singuri comunismul în România. Nu, dragilor, asta a venit în întâmpinarea visului și cu concursul nemijlocit al unor mase largi de la oraşe şi sate. Delaţiunile, tortúrile, crimele epocii staliniste, toate au fost înfăptuite cu mare drag de nişte români pe pielea altor români.
Astfel de şobolani sunt şi acum printre noi, gata să ne reeduce iar şi să mai sape nişte canale cu aceia care gândesc altfel. Le lipseşte doar ocazia istorică, aia care, iată, bate la ușă dinspre Ucraina. Dacă ea va veni din nou, o veţi afla de sub chipul vecinului slăbănog şi aparent prietenos sau al colegului ochelarist alături de care împărţiţi pachetul vostru chiaburesc. Căci șobolanii nu dispar, ei doar se ascund prin subsoluri până la primul cutremur prielnic…
