Progresismul, ca doctrină, a arătat că n-are limite. Omul trebuie să se miște, pentru ca planeta să rămână pe loc. Zdravenii la cap strigă: “Opriți caruselul!” „Vrem să coborâm la prima stație!”
Promotorii ideologici ai noii ere vor să (inter)conecteze mințile spongioase la noii electroliți de mediu. Mai există, însă, neuroni liberi, care nu se lasă antrenați de dresorii, tocmiți de industriașii noii revoluții.
Amploiații oligarhilor buni ai lumii se comportă la fel ca vechii agitatori din toate epocile trecute. Cuvintele lor au greutate pentru lumea inepților. A celor cu căști pe urechi, care n-aud “ni-no, ni-no,” dar dau cu toții din cap, în semn de aprobare, fără a ști cum arată lumea viitorului, mergând serviți spre eșafod, asemenea elevilor din videoclipul Pink-Floyd.
Filosoful Mircea Geoană vrea să reconfigureze noul capitalism, el având la bază școala comunistă
Însuși, Mircea Geoană, fericitul posesor al unui loc în vitrina NATO, apreciază, la o întâlnire cu studenții la Cluj-Napoca: “trebuie să reconsiderăm tipul de capitalism și democrație care va defini noua eră.”
“Mihaela, dragostea mea!” se vrea președintele noii Românii.
Dacă în Roma antică, dresorii și comedianții erau uciși după reprezentanțiile din Colloseum, astăzi, au roluri de eroi. Deh, “management of change.”
Schimbarea climatică reprezintă esența dură din panoplia miturilor salvării cu orice chip. Ce mai contează că de la revoluția industrială de la mijlocul secolului XlX, până în prezent, pământul s-a încălzit doar cu 1,2 grade Celsius, conform studiilor cercetătorilor?
Există soluții globale? Sigur, că da. Dar au costuri piperate. Germania și Spania redeschid minele, dar țărilor sărace li se impun restricții climatice, fiind obligate să plătească certificate de emisii de CO2 la prețuri tot mai prohibitive.
Niciun semnatar al Acordului de la Paris nu știe unde se duc banii din lupta pentru reducerea CO2.
Ceaușescu a prevăzut ”încălzirea globală”
Intifada împotriva încălzirii globale n-are limite. Pentru economisirea resurselor, prohoditorii apocalipsei cer să reducem iarna temperaturile din apartamente și “să punem pe noi o haină mai groasă.” Că doar nu pentru frigul din case l-au împușcat pe Nicolae Ceaușescu?
ONU reprezintă încă un organism sănătos la minte, nu? Printre cele zece recomandări ale Programului său de mediu este și la refolosirea pantofilor și a hainelor, pentru a nu polua mediul.
“Cumpărați mai puține haine noi și purtați-le mai mult timp! Folosiți servicii de închiriere pentru ocazii speciale, mai degrabă decât să cumpărați articole noi care vor fi purtate o singură dată. Reciclați hainele preferate și reparați-le atunci când este necesar!” – așa spune a opta poruncă.
Prosteala cu hainele de împrumut a nevestei premierului britanic
La nuntă, soția lui Boris Johnson a purtat o rochie închiriată, fiind țiinta ironiei lumii conservatoare britanice, dar a vrut să pară “cool,” deși a cheltuit milioane din bani publici pe amenajarea apartamentului din Downing Street.
Fel de fel de acțiuni, unele mai progresiste decât altele, ocupă mințile odihniților. Money-makerii culturii fără carbon, dar care nu se-mbracă în fuste de cânepă, au mereu idei stranii, bine tolerate de masa adepților.
Antreprenorii ideilor deviaționiste au dat lovitura
Doi gemeni elvețieni au spart canonul ospitalității. În cantonul Valais (nu departe de “Muntele adevărului” – locul din care s-a slobozit doctrina neomarxistă, la sfârșitul primului război mondial), au creat prima cameră de hotel, model pentru progresism: un pat dublu pe o platformă, cu două noptiere şi veioze. Nu există pereţi, tavan sau uşi, ceva care să ofere intimitate sau adăpost. Îi spun la ‘șto: hotel de zero stele. În consonanță cu publicul lor.
Camerele în aer liber au rațiuni doctrinare. Inițiatorii vor să determine oaspeţii să se gândească la problemele cu care se confruntă omenirea şi să-i inspire să acţioneze în mod diferit, după cum au explicat artiștii presei elvețiene.
Inspirația gândită de antreprenorii mai șui e altfel decât clubul amazonienilor brazilieni, al căror membri și-au propus să respire mai puțin, pentru a salva planeta de încărcătura de dioxid de carbon.
Mircea Geoană vrea reconfigurarea noului capitalism. Ar trebui să ne demonstreze că practică liber-schimbismul democratic. O noapte cu ”Mihaela, dragostea mea,” în hotelul anti-idilic. N-ar fi fancy, așa?
Dragostea din vremurile progresiste e altfel
“E gălăgie. Muzica e prea tare. Aerul condiționat nu face față. Televizorul are prea puține canale. Apa caldă nu curge” – narativele reclamațiilor curente ale turiștilor sunt vetuste. Lumea de mâine nu va fi ca cea de azi. Și azi nu e ca ieri. Există minți care gândesc viitorul, ceea ce conferă liniște plaiului adormiților.
Antreprenorii elvețieni se bucură de succes. Camerele lor sunt “fully bucked.” Doar 300 de Euro pe noapte, o nimica toată pentru un corporatist, gen. Își definesc opera drept primele camere „anti-idilice.”
citește și: Luluța condiționează banii europeni de protecția turnătorilor
Și imaginația n-are limite pentru staborul înțelepților lumii fără carbon. “Trebuie să reconsiderăm tipul de capitalism și democrație care va defini noua eră, nu?”
Mirciulică să nominalizeze trei ființe care trăiesc fără carbon
Dacă ar fi să joace Mirciulică finala din 2024, l-aș pune să identifice – în direct și la oră de vârf – trei organisme pământene care nu pot trăi fără dioxid de carbon. Dar până atunci are timp de pregătire, de cantonament și de raționalizarea rațiunii reziduale a lumii bântuite de prea multe specii și de specimene.
Progresiștii sunt neolegionarii high-tech. Cred că fără dumnealor se oprește rotația pământului, ei fiind însăși gravitația. Planeta a mai fumat astfel de mișcări.
VOCILE LUMII
Adrian Chesnoiu
Fost ministru al agriculturii
„Uitați-vă ce se întâmplă în statele din Vest, Franța, Germania, țări mari producătoare de alimente, erau dependenți de Ucraina, luau ulei rafinat din Ucraina, luau șroturi de floarea-soarelui din Ucraina. Acum, în momentul în care a apărut o breșă, au început să își pună întrebări, oare ambițiile noastre de mediu, pachetul Fit for 55, că vom fi în 2055 în Uniunea Europeană acoperiți de o cupolă de sticlă în care vom respira aer curat și vom mânca lăcuste, mai sunt valabile?”, a întrebat luna trecută Adrian Chesnoiu, întors de la Bruxelles.
