În povestea consilierului arhiepiscopului Teodosie, care învârtea banii din visteria instituției, dar îi arunca și în propriul buzunar, nu avem de-a face doar cu o simplă știre de cronică judiciară, ci, mai degrabă, cu un spectacol al fragilității noastre, cusută în straiele sacre ale religiei. Biserica plutește de secole pe marea de credință a lumilor și duce cu ea speranțe și încredere fără tăgadă. Dar, cu oameni precum Ionuț Pop, vicar eparhial în cadrul Episcopiei Sălajului, e dificil să înțelegi fractura. Acuzat de delapidare în formă continuată și fals în înscrisuri, un judecător de drepturi și libertăți de la Tribunalul Sălaj a decis arestarea preventivă pentru 30 de zile a preotului Ionuț Pop. Decizia poate fi contestată în 48 de ore, dar faptele rămân, iar drumul Golgotei e lung și greu.
Ionuț Pop a fost instalat preot la biserica Sf Antonie cel Mare din Constanța pe 15 septembrie, în acest an, la aceeași biserică unde este preot paroh, Radu Cristian Herțeg, condamnat în martie 2022, la 2 ani şi 11 luni de închisoare cu suspendare, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată. Preotul Ionuț Pop a fost reținut pentru 24 de ore pentru fapte penale săvârșite în perioada în care era vicar al Episcopiei Sălajului. Până în acest moment, Arhiepiscopia Tomisului nu a transmis oficial un punct de vedere.
Iată ce scrie Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj:
„In sarcina suspectului s-a reţinut că, în perioada 2020-2024, în calitate de vicar eparhial în cadrul Episcopiei Sălajului, calitate în care era împuternicit să deruleze operaţiuni bancare în numele acestei entităţi, şi-a însuşit sume de bani din patrimoniul Episcopiei Sălajului, pe care le-a folosit în interes propriu. De asemenea, pe lângă această modalitate de comitere a faptei, suspectul a efectuat mai multe tranzacţii din contul Episcopiei Sălajului în contul C.A.R. Omenia, pe care le-a justificat, ca reprezentând returnare împrumut, însă aceste viramente nu aveau fundament real, sumele fiind ulterior însuşite de către acelaşi suspect. La data de 25.10.2024 s-a dispus reţinerea suspectului P.I. pe o durată de 24 ore pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prejudiciul estimativ cauzat este în cuantum de aproximativ 3.000.000 de lei.”
E de noaptea minții!
Nu pot să nu mă întreb cum ajunge un tânăr idealist, cu încredere în învățăturile biblice, să-și schimbe traiectoria și să acționeze ca un mirean. Ce a determinat această prăbușire? Să ajungi să stai în sutană, în arest, împreună cu infractori de drept comun, nu e deloc simplu.
Dacă privim mai îndeaproape, povestea lui Ionuț Pop este, în fond, despre labilitatea umană. Este ușor să cădem pradă judecăților morale, să spunem că „un slujitor al Domnului ar fi trebuit să știe mai bine”, dar această afirmație simplifică multă complexitate a naturii umane. Cei care pășesc în altar, nu devin automat imuni la tentații. Dimpotrivă! Uneori, ei sunt cei care se confruntă cel mai des cu demonii lumii materiale.
Sistemul în care a fost implicat Pop este plin de strălucirea aurului liturgic, dar și de nevoile administrative și financiare, unde sunt gestionați bani care pot stârni dorințe ascunse. Și, ca într-un paradox, tocmai acești bani destinați oamenilor, sunt redirecționați spre nevoile unor fețe bisericești.
Arhiepiscopia nu a transmis încă un punct de vedere oficial, iar această tăcere poate fi interpretată în mai multe moduri. Este un semn de prudență, o încercare de a nu înrăutăți situația și mai mult sau de a proteja imaginea unei instituții care deja suferă de pe urma scandalurilor. În același timp, absența unei poziții oficiale, lasă loc întrebărilor și speculațiilor.
Cazul consilierului economic Ionuț Pop, acuzat de delapidare și fals în înscrisuri, apropie integritatea și valorile morale de un scenariu în care sfințenia se întâlnește cu tentația materială, iar granițele dintre sacru și profan devin neclare. Preotul nu este doar un om al bisericii, ci și un administrator al unei vistierii, un paznic al unor resurse financiare. Dar când tentația și oportunitatea se unesc, chiar și cei care poartă straie preoțești, o dau în bară.
Într-o poveste ca aceasta, biserica arată ca un labirint, unde zidurile credinței sunt dublate de coridoare întunecate ale gestionării financiare. Ionuț Pop, în calitate de consilier economic, era chemat să facă ordine în acest labirint. Un lup, paznic la oi, se pare.
Indiferent de decizia judecătorului, ecoul faptelor sale va răsuna mult timp în comunitatea pe care a dezamăgit-o. Preoții sunt adesea percepuți ca fiind poduri între credincioși și divin, dar, în acest caz, podul construit de Ionuț Pop s-a surpat sub greutatea faptelor lui.
Îi vedem ca pe constructori de drumuri spre lumină, iar ei ajung să sape în întuneric, pierzându-se în grote.
Există vreo explicație, oare?
Banul corupe, indiferent de statut social, dar, mai ales, atunci când simți că ai putere și influență asupra comunității. Sunt multe cazuri în care fețe bisericești care au acces la resursele și încrederea oamenilor, ajung să confunde această încredere cu un privilegiu personal. În loc să vadă banii ca pe o responsabilitate pentru binele oamenilor, îi percep ca pe o recompensă proprie. Compromisul face casă bună cu ispita, iar testul integrității este imposibil de trecut, în astfel de circumstanțe, indiferent ai cui bani îi gestionezi.
În final, rămâne întrebarea: mai poate Ionuț Pop să găsească înapoi, calea spre lumină, după ce a lăsat umbrele să o întunece? Sau povestea sa va rămâne un avertisment despre cât de ușor putem aluneca de la drumul drept? Indiferent de răspuns, cazul va rămâne un capitol întunecat în istoria Arhiepiscopiei Tomisului, dar și o meditație asupra slăbiciunilor noastre.
