Poate că nicăieri în lume nu s-a implementat mai clar acel check&balance ca la ei. Poate că libera competiţie nu e mai fructuoasă şi bazată pe reguli. Poate că niciunde nu se poate vorbi de un sistem judiciar mai corect decât cel creat de părinţii fondatori. Poate că dacă primii englezi nu ar fi căutat El Dorado acolo, spiritul capitalismului nu ar fi fost mai viu şi mai eficient. Poate că dacă nu ar fi existat Războiul de Independenţă nu s-ar fi abrogat încă sclavia şi indienii trăiau şi acum în rezervaţii.
Astăzi aducem omagiul nostru de 11 septembrie unor state crunt lovite în urmă cu aproape două decenii de către cei mai feroce terorişti. Dacă azi încă mai deplângem victimele de la “9/11” e pentru că numele victoriei şi a statului de drept e SUA.
Statele Unite ale Americii, acele state pe care bunicii noştri le-au aşteptat ca pe Dumnezeu, cu ochii pe cer şi cu urechea la „Europa liberă”, reprezintă simbolul suprem al libertăţii şi al respectării drepturilor omului.
Nicio putere a lumii nu a reuşit să-i învingă. Toate pentru că principiul solidarităţii se construieşte pe vocaţie, ritm şi vibraţie naţională.
M-am întrebat de ce când li se cântă imnul nimic nu pare dogit. Când flutură steagul nu am niciun sentiment că văd un spirit naţionalism. Când americanii vorbesc despre putere nu le simţi detaşarea şi contemplarea, ci doar implicarea. Oare de ce? Pentru că solidaritatea e mai presus de norme, cutume şi reguli sociale.
Peste Ocean am învăţat cum poate un stat, o uniune de state să nu lase pe nimeni în urmă. De la americanii simpli am priceput legătura dintre a avea şi a putea. Între dicţie şi vibraţie. Între şcoală şi academie. Toate fiind o înmănunchere cât o mare societate, e de-a dreptul o jignire să cauţi printre ei oameni săraci.
Dumnezeu le-a dat putere să muncească. Îngerii i-au călăuzit spre fericire. Nu banul le asigură mărirea, ci acel celebru rule of low. Poate că aici e esenţa forţei. În mica sticluţă purtată de nobilul Alexis de Alexis de Tocqueville şi care nu sună fals deloc “Democraţie în America”, o carte de căpătâi nu numai ale neamurilor sărace în spirit.
America este sinonimul libertăţii.
Bunica i-a aşteptat în zadar pe americani. Îi vedea ca pe nişte salvatori. Un văr de-al ei, în plină epocă de teroare, s-a întors din SUA pentru a-şi odihni oasele la bătrâneţe, după ce a colindat lumea, graţie paşaportului cu vulturul pe el. L-a dispreţuit pentru că s-a întors. Pentru ea, SUA erau visul din vis.
De 9/11, planeta plânge eroii Americii. Nu numai în ziua de 11 septembrie, săracii lumii privesc către măreţia Statuii Libertăţii. Căutând libertatea, mulţi şi-au riscat viaţa. Au încercat să treacă fraudulos graniţele federale. Acum aşteaptă să fie judecaţi. Sunt fie închişi, fie trimişi acasă. Asta pentru că au încălcat o serie de legi. Acolo, nimeni nu poate fi mai presus de lege.
Fostul preşedinte al PSD, unul dintre iniţiatorii ideii de acordare a 2% din PIB pentru înzestrare militară, cel care a contribuit serios la deschiderea oficialilor români către companiile americane producătoare de rachete „Patriot,” achiziţionate de armata română pe bani grei, are interdiciţa de a vizita SUA pe motiv de „fapte semnificative de corupţie”.
Unde e lege nu e tocmeală, am putea spune.
Recent, Mike Pompeo, secretarul de stat al SUA, l-a declarat persoana non-grată, pe baza legilor americane.
Într-un comunicat transmis de numărul 2 al SUA se arată că interdicţia de a intra pe teritoriul SUA se aplică nu numai lui Liviu Nicolae Dragnea ci şi celor doi copii ai săi, Valentin Ştefan Dragnea şi Maria Alexandra Dragnea.
Asta e greu de înţeles. De ce copiii trebuie pedepsiţi pentru greşelile părinţilor? De ce se aplică şi în SUA standardul dublei măsuri? Dacă fiii lui Osama bin Laden, declarat teroristul numărul 1 al lumii, circulă liber pe teritoriile statelor americane, de ce copiii lui Dragnea nu se bucură de acelaşi privilegiu?
Niciun copil nu poate fi pedepsit din cauza păcatelor părinţilor, ne învaţă Biblia. Ce lege au încălcat Ştefan şi Alexandra? Nu mi-e clar.
În ceea ce priveşte fapta semnificativă de corupţie, nu mi-e clar cum prejudiciul creat de angajarea fictivă a două secretare, care nu depăşeşte 8.000 de euro, poate avea statura de “semnificativă”, în condiţiile în care comisarul propus de Franţa Bruxelles-ului mai are încă libertatea de a se plimba liber, nu semnificativ, pe teritoriul SUA, deşi are acuzaţia de folosire similară a două secretare? Pentru că provine dintr-un stat care nu tânjeşte după Visa Wawe?
Tot mai clar e că pe Liviu Dragnea nu românii l-au arestat, ci cei care s-au opărit că nu le-a dat gratis gazul din Marea Neagră.
Totuşi, cu ce sunt vinovaţi copiii fostului lider PSD? De ce li se aplică aşa o pedeapsă semnificativă?
