Ciucă și Ciolacu se visează Nicușori

Tandemul Ciu-Cio, care a ținut România într-o stabilitate ce a detonat toate prețurile și a adus țara la cel mai înalt nivel de îndatorare din istorie, se desparte. Dar nu de tot, ci cât ține campania pentru prezidențiale. Aia scurtă, ca o ploaie de vară, după cum a decis Ciolacu (care nu știe încă precis dacă va candida) și contestată cu jumătate de gură de către Ciucă. O despărțire formală și siropoasă: “Adio, dar rămân cu tine!”.

Ce-i drept, campania a început fain, cu victoria memorabilă a echipei de fotbal a României împotriva Ucrainei. Cei doi aspiranți la perenitatea politică n-au putut rata ocazia de a exploata emoțional o reușită la care n-au avut vreo contribuție.

Ciolacu s-a deplasat la Munchen pentru a se poza cu jucătorii și a face declarații de “Ro-mândrie” după meci. Jumătatea sa de coaliție a trecut la nivelul următor, dedicând echipei naționale de fotbal “parte’’ din concertul de aniversare a 160 de ani de existență a Ateneului Român.

Și Ciucă și Ciolacu (care se preface că ezită) visează la Președinție și își imaginează că vor câștiga alegerile așa cum le-a câștigat Nicușor Dan în București, după ce alegerile locale și europarlamentare au fost devansate cu câteva luni. Astfel că încearcă acum o nouă fentă constituțională, planificând alegerile prezidențiale cu două luni mai devreme. Totul, ca să nu dea timp celorlalte partide să se pregătească pentru cea mai importantă confruntare electorală a anului.

Numai că alegerile prezidențiale nu sunt alegeri locale și nici Ciucă sau Ciolacu nu sunt Nicușor Dan.

Da, Nicușor Dan a câștigat detașat, fără să fi făcut nimic foarte vizibil în primul mandat. A obținut o victorie atipică, fără să participe la dezbateri electorale și fără să ofere multe promisiuni nici măcar la ceas de extaz. „N-o să-mi bat joc de acest mandat”, ne-a asigurat el, după victoria zdrobitoare împotriva Gabrielei Firea. Și cam atât.

Privind post-campanie, e limpede că marii combinatori ai PSD-PNL n-au fost capabili să scoată din pălăria coaliției un candidat curat și credibil pentru Primăria Capitalei.

Au încercat să-l faulteze pe Nicușor Dan în ultima clipă, mizând pe pana “lebedei negre”. Pană cu care nu au reușit, până la urmă, să rescrie soarta eșecurilor în lanț  pentru cucerirea Primăriei Capitalei.

Au împins la înaintare fie personaje de carton, fie unele ridicole sau chiar penale.

Nicușor Dan a redevenit astfel, vrând-nevrând, prima opțiune la cabina de vot.

A câștigat și pentru că Firea a acceptat, în cele din urmă, să fie roata de rezervă a lui Ciolacu, atârnată la o căruță care a deraiat în șanț încă din prima zi de campanie.

A câștigat în condițiile în care oamenii au înghețat în apartamente iarna, iar avariile s-au ținut lanț, cu lunile. E de notorietate că situația încălzirii pe timp de iarnă în București a fost mult mai rea de când Nicușor a devenit primar. El a justificat, însă, că reformează sistemul de termoficare, iar oamenii i-au dat din nou credit.  

Nu în ultimul rând, a câștigat alegerile deși centrul Bucureștiului arată mai rău ca periferiile. În primul său mandat, n-a catadicsit să ordone nici o spoială, darămite o reabilitare a bulevardelor centrale. Măcar de ochii străinilor care se mai rătăcesc din când în când prin capitala României… Era suficient să tragă o fugă până la Budapesta, ca apoi să tragă singur niște concluzii despre prestația sa ca primar general. O plimbare între piețele Victoriei și Unirii l-ar fi edificat, după ce ar fi văzut, de aproape, maldărele de gunoaie, clădirile în ruină, pline de grafitti, gropile din trotuare și aurolacii care au luat în stăpânire centrul orașului.

Votul bucureștenilor a fost, pe alocuri, nu unul pentru Nicușor Dan, ci unul împotriva celorlalți aspiranți la fotoliul de primar general, percepuți ca fiind vârf de lance al unui sistem profund putred și corupt.

Nicușor Dan a fost singurul candidat pe care oamenii au putut să aplice ștampila de vot fără să simtă că au ales mafia.

După lansarea doctorului Cîrstoiu în cursă, victoria sa era deja pecetluită. Din acest motiv, poate, am asistat la campania cea mai lipsită de vlagă, de inteligență și de anvergură din istoria post-decembristă a acestor alegeri.  

Reușita sa zdrobitoare l-a propulsat în poziția de lider nedeclarat oficial al opoziției. După sinuciderea PNL prin “înfrățirea” cu PSD și eșecul lamentabil în alegerile locale a partidelor nou apărute în politichia românească, Nicușor Dan devine un etalon pe scena politică.

Realegerea sa anunță, cumva, că vremea șmenarilor și a semidocților începe să apună în politica românească.  

Urmărește România Liberă pe  X, Facebook și Google News!