La masa prezidențialelor, meniul e destul de sărac, înainte cu 4 luni de alegeri. E ridicolă și tensionată (pentru ei) ținta Cotroceni. Ori nu știu, ori nu pot, ori nu vor să vină la masă.
Am înțeles că nu se putea în septembrie petrecerea, așa cum hotărâseră prin martie, că august de campanie vine cu o căldură mare, Monșer, nu cu ger, iar școala, ce să vezi, reîncepe în septembrie. Bun!
Au schimbat calendarul, au comasat alegeri, s-au întrecut în bătăi și invective… am înțeles și asta! Ne-am călit!
„Istoricele” au așteptări. De timp, nu de fapte! PSD așteaptă să treacă în septembrie codul roșu cu vijelii de recalculări de pensii. PNL așteaptă să treacă vacanța simpatizanților săi.
Dar, vine Ion Cristoiu, care nu e în vacanță, și aruncă o premoniție. Geoană s-ar putea retrage din cursa pentru Cotroceni, iar în luptă ar putea intra ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu. Adică, dl Ciolacu pe unde e în lista de invitați pentru candidatura prezidențială? Știm că la PSD este „un balamuc total”, Maestre, dar domnește confuzia și printre noi.
Până acum, îl avem pe Nicolae Ciucă, întâiul ostaș, general în rezervă, activ președinte de PNL și șef de Senat, desemnat candidat din partea PNL. Îl mai avem pe listă și pe George Simion care aleargă deja în campanie pentru AUR. De asemenea, fosta jurnalistă, actual primar al Câmpulung Muscel, Elena Lasconi, președinta USR. Planul de acțiune către Cotroceni o aduce în cărți și pe Ana Birchall, fost ministru al Justiției, care își prezintă oferta ca independent.
La sfârșitul anului trecut, Ciolacu afirma, referindu-se la o eventuală candidatură a lui Mircea Geoană, că nu crede în ciorba reîncălzită. Ciudat e, nu că ar mânca o ciorbă sleită, ci că nu crede că e bun pentru funcția de președinte. “Eu nu sunt convins, eu cu mine, că sunt cel mai bun candidat sau că voi fi candidatul pentru funcţia de preşedinte. Nu e nici prima oară, nici ultima oară când o spun. Cel mai mult mă interesează să duc acest mandat de premier şi după terminarea acestui mandat, să mă uit în oglindă şi să spun foarte clar, că n-am făcut rău nici românilor, nici României, nici Partidului Social Democrat.
Sincer, pe mine mă interesează nu un nume, ci o „statură” cu idei clar conturate, cu viziune pentru România. Dar nu una pe hârtie, încropită de consilieri. Vreau să valorizeze elitele noastre și să le convingă să schimbe lucruri în țara asta, vreau să scoată clasa politică din negura oportunismului ieftin, al zornăitului de cătușe și al chivernisirii cu orice preț. Nu mai vreau mediocrități la conducere și funcții împărțite ca la pomana morților. Vreau instituții independente de comanda politică. Și mai vreau un președinte căruia să nu-i fie teamă de noi, unul care să comunice și să ducă în dezbateri publice consistente, probleme de care depinde viața noastră.
Dar… vrutul e liber!
După un președinte tăcut, lipsit de mari inițiative, cu zâmbet studiat și mimică falsă, deseori, poate că românii preferă umorul, replici spumoase, cancan-ul zilnic. Poate că oamenii vor mai mult povești, decât pâine…
„Ce-ar fi dacă am avea un ghid, care să ne arate cum să aducem rezistenţa şi dârzenia fiecăruia dintre noi, laolaltă, pentru ţară? Viitorul României a intrat acum în criză de timp, iar pentru a-l construi aşa cum merităm, avem nevoie de luciditate, de competenţă şi de o viziune solidă”, spune Mircea Geoană.
Avem nevoie și de lideri curajoși, carismatici și cu discurs fără echivoc, dle Geoană! De încredere și speranță!
Cel mai mare partid, PSD, care a pierdut toate prezidențialele după 2004, odată cu ieșirea lui Ion Iliescu de pe scenă, înțelege că are acum posibilitatea de a reveni. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani! Dar ei au sugerat că le-ar sta bine cu un aluat de intelectual de stânga. Ciolacu l-a invocat pe președintele Academiei Române, la fel, Victor Ponta. Și AUR a pronunțat același nume, la sfârșitul anului trecut.
Numai că, academicianul Ion Aurel Pop i-a spus Eugeniei Vodă, într-o discuție la TVR că, poate, ar fi tentat să candideze, „dacă funcția de președinte ar fi decorativă, ca în alte țări”. În acest caz, i-ar plăcea să reprezinte statul. A adăugat și că, în România, „președintele poate fi arbitrul vieții politice”, că e un lucru „ interesant” și că ar putea deveni prezidențiabil, „dacă se schimbă ceva în societate”. Însă, șansele ar fi de 1% și, oricum, nu e dispus să intre în niciun partid, fiindcă a fost în Partidul Comunist și „i-a ajuns”. Își spune Robespierre, are o formă de atracție pentru mase, știe cum să le vorbească și nu se teme să fie naționalist. Dar AUR l-a abandonat și candidează cu Simion. PNL îl are pe Ciucă.
Așa cum spuneam, la o masă nu prea bogată, invitații încă se numără.
Ion Cristoiu are deja numele viitorului președinte, este candidatul PNL, Nicolae Ciucă. Întrebat de ce crede asta, gazetarul a răspuns: „nu știu, așa se aliniază toate”.
La care masă, Maestre?
