La o privire mai adâncă putem vedea cum mereu, marii luptători anti-propagandă, cei care nu sunt dispuși la nuanțe, sunt la rândul lor niște propagandiști feroce care urlă sălbatic de pe celălalt trotuar al istoriei.
Acest fapt e adeverit și de noua recomandare CNA, care vrea ca toate producțiile cinematografice din perioada comunistă să fie însoțite de avertismente privind conținutul cenzurat ideologic. În primul rând e greșit să bagi totul în aceeași oală, deoarece există și conținut artistic care s-a sustras cenzurii, ca să nu mai vorbim de celebrele ”șopârlițe”. Acest fapt important va fi acoperit, acționând ca o nouă cenzură peste timp.
Cât privește mobilul acestei decizii, e limpede că ținta predilectă nu sunt filmele cu ingineri agronomi sau producțiile ușurele, pentru că acelea nu mai au de transmis nici un fel de mesaj pentru societatea de astăzi. Adevărata țintă a acestei decizii propagandistice sunt filmele istorice din acea perioadă. Aceste filme conțin un mesaj a cărui forță în timp unii vor s-o zădărnicească prin toate mijloacele posibile, și anume dragostea de țară.
Sigur că în unele filme istorice există exagerări și chiar falsuri istoriografice. Dar istoria scrisă după 1990 de tip, Lucian Boia, nu falsifică trecutul prin denaturările și minimalizările la adresa valorilor românești? Răspunsul la istoriografia patriotardă a fost o istoriografie antiromânească, care e tot o propagandă. Filme istorice care construiesc o mitologie națională există în toate marile cinematografii. Inclusiv filmele western americane sunt filme patriotice.
Interesant e că deși a atacat tot ce era de atacat la nivelul personalităților istorice și culturale românești, Lucian Boia recunoștea la un moment dat că fără mituri istorice nu se poate clădi o mare națiune. Ca istoric nu ești obligat să fondezi o mitologie națională, însă poți să fii un cercetător nepărtinitor. Sub pretextul demolării miturilor din istoriografia veche s-a rescris o istorie antiromânească, falsificând adevărul istoric. Exagerând în lupta cu exagerările altora sfârșim tot de partea minciunii. Este acest demers antinațional unul inocent? Greu de crezut că nu e vorba de o misiune antiromânească, din moment ce Boia a ținut să ne arate că este conștient de importanța simbolurilor istorice în alcătuirea unei nații puternice.
Pe lângă aceste opere cinematografice inspirate din istorie vor fi stigmatizate și ecranizările după marile opere literare. Nu era destul de alergic tineretul de astăzi la literatura clasică, acum vor avea și justificarea oficială, invocând faptul că sunt filme ”comuniste”, adică un rău care nu trebuie privit. Un alt mijloc de a-i îndepărta și mai mult de marea cultură și de a-i degrada la nivelul condiției de infirmi intelectual. Cu cât se lărgește orizontul cunoașterii unui om, cu atât îi crește acestuia capacitatea de a măsura și evalua cât mai corect importanța și valoarea fenomenelor din jurul său.
Dovada că nu e decât un război al propagandei de azi cu cea de ieri, decurge din faptul că nu se merge cu adevărul până la capăt. Altfel s-ar pune eticheta de avertizare și peste puzderia de filme de la Hollywood, care sunt încărcate abundent de ideologia corectitudinii politice, multiculturalism, teorii de gen, agenda lgbt. Acele filme sunt la rândul lor cenzurate politic și implicit sunt producții de propagandă. Tinerii de astăzi ar trebui să știe tot adevărul, ca să poată vedea întreaga curgere istorică a cenzurii.
Nu întâmplător această decizie, care are la bază un proiect al formațiunii politice neomarxiste USR, se înscrie în siajul mișcării ”cancel culture”, de anulare a trecutului cultural.
Lupta cu valorile naționale, patriotismul, nu este una conspiraționistă, așa cum au înnebunit o lume întreagă, agenții influenceri, noii propagandiști, care aplică la orice suspiciune rezonabilă, tehnica de gaslighting. Prin această tehnică de abuz psihologic, orice afirmație e combătută pe ideea că emițătorul bate câmpii, a luat-o razna, vorbește în dodii. În felul acesta se urmărește discreditarea persoanei și implicit și a mesajului. Ideea e de-a distruge percepția asupra realității. E adevărat că există și suspiciuni nerezonabile, fantasmagorice, dar nu despre ele e vorba în atâtea cazuri unde spiritul cartezian și legile bunului simț ne obligă măcar la o privire sceptică, dacă nu chiar la neîncredere totală. Revenind la lupta cu sentimentul național, ea nu este una ocultă, atât timp cât există instituții, oameni, declarații și decizii care susțin apăsat acest atac concertat.
Încă din 2012, reprezentantul de atunci al ONU pentru migrație, defunctul Peter Sutherland, declara: ”UE ar trebui să facă tot posibilul pentru a submina omogenitatea statelor sale membre”. Continuând apoi în aceeași notă fără echivoc: „Statele Unite sau Australia și Noua Zeelandă, sunt societăți de migranți și, prin urmare, îi găzduiesc mai ușor pe cei din alte medii decât noi înșine, care conservăm un sentiment de omogenitate și diferență față de ceilalți.” De atunci și până acum s-a lucrat mult în această direcție, fostul cancelar Merkel executând lovitura de grație din 2015, prin ridicarea totală a barajului în fața uriașului val migraționist.
Această luptă contra identității naționale e dusă și la noi de câțiva ani pe toate căile. Personalitățile culturale și istorice sunt condamnate politic retroactiv, operele de artă la fel, într-o continuare deplină a cenzurii din trecut. Acum e rândul cenzurii neomarxiste, internaționaliste să-și facă de cap la marea destrăbălare a istoriei. Evident că și de data aceasta cenzura operează în numele ”adevărului și a dreptății”.
