Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost firi diferite, îngemănate într-un triumf al moralei în politică. Mulți se mai întreabă și azi: ce i-a unit pe cei doi, unul îmbrăcat la patru ace, fin negociator, vorbitor de limbi străine, celălalt un țărănuș ajuns în politică, așa com l-a definit Constantin Argetoianu, pe Ion Mihalache. Destinul, am spune noi.
Dacă Iuliu Maniu s-a născut la data de 8 ianuarie 1873, într-o familie nobilă ardeleană, Ion Mihalache a venit pe lume din părinți săraci, în ziua 3 martie 1882, în satul Goldeștii-Bădii, comuna Topoloveni.
Ce i-a unit? Partidul Național Țărănesc, apărut în 1926, prin fuziunea Partidului Național Român din Transilvania, cu Partidul Țărănesc, condus de Ion Mihalache și anii de pușcărie.
Dacă Iuliu Maniu a introdus morala în politică, Ion Mihalache, reforma în agricultură. O constantă a vieții lor a fost refuzul de a-și nenegocia principiile.
Iuliu Maniu a avut șansa apartenenței la o familie nobilă, ancorată în timp, cu o lungă activitate în cauza emancipării românilor ardeleni. S-a bucurat de mic de beneficiile școlii catolice din Blaj, Mica Romă, de băncile școlare ale instituției iezuite din Zalău, apoi de studiile de drept de la Cluj și Viena! Părinții, care se trăgeau din stirpea lui Simion Bărnuțiu, pașoptistul, principal organizator al Revoluției de la 1848, îl vedeau preot. N-a fost să fie!
Iuliu Maniu a fost un simbol al Ardealului
Mintea lui ageră, ochii săi albaștri sfredelitori, spiritul intransigent, tributar apostolului din el, încrâncenarea de a nu negocia principiile hrănitoare, știința de carte și determinarea aristotelică l-au făcut pe Iuliu Maniu un simbol al Ardealului.
Ion Mihalache a fost un vajnic luptător pentru drepturile țărănești, încă de când era profesor de țară. A început colaborarea cu “Neamul românesc” a lui Nicolae Iorga, a fost arestat ca instigator sătesc. Apropierea lui de Spiru Haret l-a scos din anonimat. De fapt, era singurul intelectual român cu viziune în dezvoltarea agriculturii. S-a dus pe front cu grad mic, fiind voluntar și s-a întors după primul război mondial ca om mare, ministru. A avut harul de a înființa Partidul Țărănesc.
Țăranul și Regele
În urma alegerilor din noiembrie 1919, s-a constituit un guvern de coaliţie în cadrul căruia Mihalache a deţinut portofoliul de ministru al Agriculturii şi Domeniilor. După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache a formulat un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod.
Lui Ion Mihalache i s-a propus portofoliul ministerului agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 – 12 martie 1920). La investire, s-a dus la Palatul Regal în cămașă lungă de in, căzută peste ițari. „Legea lui Ion Mihalache” a dat pământ școlilor și a instituit primele burse pentru elevii din mediul rural.
„Morala creștină, justiție socială, Patriotism luminat” – crezul politic al „uniților în cuget” ion mihalache – iuliu maniu
La 10 octombrie 1926, împreună cu Iuliu Maniu, a realizat unificarea dintre Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţional Român. Iuliu Maniu a devenit președintele partidului, iar Ion Mihalache vicepreședinte. Astfel, a luat naştere Partidul Naţional-Ţărănesc (P.N.Ţ.).
Iuliu Maniu a prevăzut cu douăzeci de ani înaintea lui Robert Schuman Uniunea Europeană
În acea perioadă de derută, după Conferința de Pace de la Paris, Iuliu Maniu a căutat să organizeze o confederație româno-maghiară, cehă și germană, prefigurând viitoarea uniune europeană.
Regele Ferdinand și-ar fi dorit ca Iuliu Maniu și partidul său ardelean să se topească în Partidul Național Liberal. Fruntașul ardelean nu era de acord cu politica despotică a lui Ionel Brătianu, nici cu oligarhia din jurul său.
A protestat împotriva Constituției din 1923, acuzând de lipsă de procedură. El și-ar fi dorit o Adunare Constituantă, pe model francez.
citește și: Altfel i-aș fi compus lui Klaus Iohannis misiunea azeră
Iuliu Maniu a avut timp, invers ca-n Marin Preda. Înainte de a se uni cu partidul lui Ion Mihalache, a negociat fuziunea cu mai multe fracțiuni conservatoare. Erau de pomină lungile și aprinsele negocieri. Constantin Stere, după moartea lui Argetoianu, i-a dat o foaie albă, în numele partidului său, pentru ca Maniu să scrie condițiile. Înțelegerea s-a pecetluit în timp record: „trei zile.”
„Nu negociem principiile!”
Două greșeli a făcut Maniu în viața sa: readucerea lui Carol al II-lea pe tronul ocupat de fiul său, Mihai, încă minor și Pactul de neagresiune cu legionarii.
A fost de cinci ori prim ministru desemnat. De multe ori a refuzat. Iar de trei ori și-a dat demisia. Intransigența sa proverbială l-a făcut de neînduplecat. Marele său adversar Carol al II-lea a încercat să-l ucidă la pachet cu Zelea Codreanu. Doar că ilustra sa reputație i-a speriat pe șefii de la „interne” care ar fi trebuit să dea comanda execuției.
Și Ion Antonescu i-a apreciat opoziția constructivă, deși naziștii cereau omorârea sa. S-a dus la procesul Mareșalului. Înainte de a se așeza în banca martorilor, a dat mâna camaraderește cu cel de dinainte condamnat. Întrebat de ce a făcut acest gest, a răspuns că „înaintea faptelor, suntem oameni.”
După rușinosul tratat Ribbentrop – Molotov, Ion Mihalache a refuzat să preia conducerea guvernului, dacă nu se condamnă efectele sale. Și nu s-a lăsat înduplecat.
„Ionel Brătianu a fost cunoscut pentru ce a făcut pentru Regatul român, Iuliu Maniu era venerat de români pentru ce ar fi putut să facă” – spunea Corneliu Coposu, după revoluție.
Iuliu Maniu a prevăzut cotropirea României de către sovietici
Imediat după momentul „23 august” – pe care l-a ratat din prea multă prudență – Iuliu Maniu i-a trimis lui Winston Churchill o telegramă fulger, ca să-l întrebe dacă țara sa va rămâne sub influență sovietică. După câteva zile, Sir Archibald Clark, ambasadorul britanic de la Moscova, i-a confirmat temerea. Încă nu erau scrise cărțile de la Yalta.
Înainte de cel de-al doilea război mondial, Iuliu Maniu l-a lăsat la cârma PNȚ șase ani pe colegul său Ion Mihalache, partenerul care i-a rămas fidel până la moarte. Au fost arestați în aceași zi a înscenării de la Tămădău din iunie 1947.
Pe tot timpul procesului, Iuliu Maniu a stat în boxa acuzării doar în picioare. Întrebat de unul din sală de ce nu stă pe bancă, a răspuns: „din respect pentru ce ar trebui să fie justiția.”
Iuliu Maniu s-a sfârșit la Sighet în 5 februarie 1953. Ion Mihalache i-a supraviețuit încă zece ani. Martorii spun că a fost bătut cumplit pentru a se dezice de Maniu.
Să ținem candela aprinsă pentru cei doi martiri ai neamului românesc, îngropați fără lumânare! Deși avem un Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, osemintele lui Iuliu Maniu nu s-au găsit. Torționarul său, Vasile Ciolpan, a plecat la cer, nespovedit de procurori.
Așează-le, Doamne, crezul în leagănul civilizației românești!
VOCILE LUMII
Florin Constantiu
istoric
„Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost întruchipări ale cinstei desăvârşite şi, într-o lume politică în care formula lui Balzac din Vautrin «Viaţa e ca o bucatărie; miroase urât şi, ca să mănânci bine, trebuie să te murdăreşti pe mâini», dar, din nefericire, la noi, şi pe manşete era lege, cei doi au rămas ca două piscuri acoperite veşnic de albul imaculat al zăpezii”. (Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
