Nu există stat al Uniunii Europene în Zona Euro în care inspectorii de literă ai contribuabililor-persoane fizice să stea mereu fiecare cu câte cinci picioare de declaraţii de venit prăfuite în jurul biroului.
La fel, mediul de afaceri românesc este o necunoscută pentru ANAF din anumite puncte de vedere. De exemplu, se fac doar estimări aproximative în ceea ce priveşte lucruri simple. Le vom enumera în continuare:
1. În medie, câte tranzacţii se fac zilnic în România? Unii experţi chestionaţi de noi estimează sute de mii, alţii milioane.
2. Care este volumul mediu zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, semestrial şi anual al tranzacţiilor ce se fac în România? Care este frecvenţa acestora? Care este suma minimă? Care este cea maximă şi câte astfel de tranzacţii se fac anual? Nimeni nu poate da în România un răspuns în timp real, scoţând setul de date dintr-o interogare de server, la ANAF. Facem doar unele calcule, pornind de la seturile de date indirecte care vin de la INS şi Eurostat.
Întrebările ar putea continua. Am trimis Ministerului Finanţelor Publice o listă mai lungă, de 10 întrebări, de pe 21 mai. Nu am primit răspuns nici acum. Se apropie, aşa cum am explicat în articolul din pagina de specialitate, nişte termene de conformare pentru casele de marcat electronice.
Chestiunea este mai complexă decât pare. Autoritatea fiscală se pregăteşte să ceară agenţilor economici care fac tranzacţii de tip vânzare-cumpărare să-şi cumpere case de marcat electronice cu GPRS.
Sunt în România, conform estimărilor (că nici aceasta nu ştim sigur), cam 400.000 – 500.000 de actori economici care vor trebui să cumpere astfel de case de marcat. Există cinci tipuri de case de marcat cu jurnal electronic şi GPRS acreditate dintre care se va putea face alegerea.
Ele costă de la câteva sute de lei în sus. Practic, se deschide o piaţă. Economica.net susţine că afacerea caselor de marcat se ridică în total la 300 de milioane de euro.
După ce actorul economic achiziţionează casa aceasta de marcat, cu ce se alege? Un interlocutor ne-a declarat că luni de zile sau poate chiar mai mult decât atât va lucra cu ea offline. Adică va stoca pe ea tranzacţiile, apoi le va… depune personal la Fisc.
Este ca şi cum ai avea un laptop ultraperformant, de ultimă generaţie, dar, când s-ar pune problema transferului de date, în loc să îl faci cu ajutorul unui soft de tip VPN sau să ridici data respective pe un server cloud de stocare, o entitate absurdă te-ar obliga să te duci, ca acum 10 – 15 ani, cu un memory stick, la cealaltă locaţie, unde ai nevoie de respectivul pachet de date, pe care vrei să-l transferi.
ANAF va continua să se încurce în birocraţie, corupţie, căblăraie amestecată cu servere prăfuite, fără mentenanţă făcută ca lumea. Aşa se prăbuşeşte orice proiect de tip occidental gândit bine. În Africa de Vest există un stat numit Liberia care are o constituţie identică aceleia a SUA. Şi totuşi, acest stat este într-un perpetuu război civil mocnit.
Rămâne întrebarea legitimă: cum implementezi cu succes un sistem de tip occidental, astfel încât să nu îşi schimbe natura? Probabil că răspunsul este: cu guvernanţi responsabili şi competenţi şi cu voinţă politică.