Românii se întreabă cine va fi noul președinte. Din lecția istoriei, știm că alesul trebuie să aibă firmanul plătit la zi. Dar dacă Înalta Poartă modernă joacă la mai multe mâini? În sensul că nominalizează și învingătorul și perdantul? Atunci, chestiunea se complică.
Marcel Ciolacu a blufat cu anunțarea posibilei nominalizări a lui Mircea Geoană de către Congresul PSD. Liderul știe, la fel ca noi, că structurile de putere din partidul de guvernământ n-au ochi pentru “dragostea Mihaelei”. A forțat mâna liberală. Mai șugubăț și mai bine asistat, Nicolae Ciucă a furat startul în sprintul spre Cotroceni. Zilele trecute, a avut o atitudine de prezidențiabil, când a susținut că el n-a zis niciodată că “AUR este un partid extremist”, în ciuda narativului bruxellez al colegilor de partid. Și-a păstrat o ușă deschisă pentru posibilele negocieri din turul doi.
E greu de înțeles încăpățânarea lui Marcel Ciolacu de a impune un social-democrat drept unic candidat al alianței PSD-PNL, fie domnia sa, fie altcineva. Oare strategii PSD nu știu că într-un eventual tur doi, acesta nu mai are de unde să culeagă voturi?
România n-a mai avut, de peste douăzeci de ani, un președinte provenit din rândurile PSD, fiindcă desemnatul n-a fost “răsfățat” cu un bazin de expansiune în turul doi. Liderii formațiunii au uitat că părintele fondator al FSN a creat cu mâna măgurenistă: Partidul România Mare, PDAR, formațiuni civice ca Vatra românească, în calitate de țâțâni electorale?
Din alegerile organizate în Duminica Orbului care vede, reies mai multe concluzii: PSD și PNL zdrobesc orice adversar, prin forța de motorizare a primarilor și a președinților de consilii județene, AUR și USR – creații coldiste – n-au structuri și nici tracțiune electorală reprezentativă, iar românii se tem de aventurieri, după ce au văzut soluția Nicușor Dan la “liber impuse”.
E imperativ ca liderii PSD și PNL să se așeze rapid la masa negocierilor. AUR anunță sâmbătă, la Arenele Romane, prezidențiabilul. Legea cetățeniei, votată pe repede înainte, îi dă vânt în pupă lui Dominic Fritz să se înscrie în cursa prezidențială. Fritz – candidat? Bă, ești nebun? Pierzătorii de duminică, neomarxiștii de dreapta – ce travesti politic? – n-au altă soluție. Sunt pe avarie, nu doar sistemică, ci și de leadership. Nu pierd nimic dacă se aruncă într-o nouă aventură.
Pentru coaliție, există cel puțin două ecuații de luat în seamă: candidat comun sau fiecare cu a mă-sii!
În prima variantă, strategia electorală nu poate fi alta decât “totul sau nimic”. Adică, “mergem la victorie din primul tur”. Altfel, există riscul apariției pe turnantă a unui charismatic, crescut de mult printre eunucii împărăției. Trendul poate fi controlat, emoția – nu.
Realizați cum a putut să adune peste o sută de mii de voturi candidatul independent la europarlamentare, Nicu Ștefănuță?
Laboratoarele sunt pline de brotăcei în stare să salveze, nu doar țara, ci și planeta. Contează că n-au nimic pe suflet, decât obediența față de structurile hegemonice? Au rețele și fire nevăzute. Poate și acces la soft, mai știi?
Prin baletul politic din campania electorală pentru funcția de primar al Bucureștiului, Marcel Ciolacu a făcut voia stăpânirii de dincolo de baltă. A închis oare toate fronturile posibile de atac? Toate cărțile autorilor din America de sud evocă un principiu validat: loialitatea este detestabilă. Când nu mai ești util, ești aruncat la groapa de gunoi a istoriei. Niciun comandant de juntă militară, stipendiată de CIA, n-a murit în patul lui!
Hegemonul n-a jucat niciodată pe o singură carte. Dovada e America latină și expansiunea recentă din Africa. SUA iau Franței state din fostele colonii, bob cu bob, activând societatea în civil a apărătorilor de brusturi, în chip de soluții democratice.
În cazul desemnării unui candidat comun, Nicolae Ciucă pleacă la drum cu prima șansă. Are de unde culege voturi adiacente. Marcel Ciolacu – nu.
Cea mai eficientă soluție, în ecuația prezentului, cu datele electorale la zi, ar fi doi candidați, unul de la PNL și altul de la PSD. Sigur, soluția nu convine liberalilor, dar trebuie să se reeduce cu seva înaintașilor: “prin noi înșine”. PSD – un desemnat, PNL – la fel. S-ar închide astfel posibilitatea accederii în finală a vreunui eunuc din regimentul de rezervă al hegemonului răzgândit.
Prin comasarea alegerilor și ideea listei comune la europarlamentare, PNL s-a înzdrăvenit. Poate merge pe picioarele sale. Are aleși de forță și un electorat stabil, care așteaptă soluții pragmatice pentru dezvoltarea țării, nu văzduhisme progresiste.
Ieri, Mugur Isărescu a anunțat coborârea inflației sub șase procente, demonstrând că Marcel Ciolacu e bun de prim-ministru. Pe liderii francezi, polonezi și pe britanici îi mănâncă pielea. Sunt gata să-și trimită oștile în Ucraina de est! În acest context, e nevoie de un președinte pe model ceh: un militar de carieră. Ce pierd social-democrații, dacă nu dau nici în tura asta președintele? Rămân cu guvernarea. Nu e un câștig?
Cu ochii prea lipiți pe harta rezultatelor politice (PSD -32%, PNL – 28%, la votul politic de la locale), liderii coaliției pierd esența. Desemnarea unui singur candidat susținut de PSD și de PNL atârnă de un fir de ață. Cea mai sigură soluție rămâne varianta cu doi candidați, pentru securizarea celor două tronsoane: de dreapta și de stânga, barând neofiților calea spre finală.
VOCILE LUMII
Octavian Paler
“Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui,
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.”
