Cele două fronturi deschise – unul de Dragnea, cel pe Justiție, și cel recent detonat de Vâlcov pe terenul Economiei – au prins PSD ca într-o menghină. Tehnic, nu au cum să scape nevătămați din cele patru runde de alegeri.
Lipsiți de aliați externi cu greutate, PSD-iștii se mulțumesc cu două canale de televiziune – unul care ține cald subiectul veniturilor, creând o veritabilă isterie a creșterilor de pensii și salarii, care se lasă așteptate la calendele grecești, iar cealaltă platformă media duce la paroxism subiectul abuzurilor din Justiție fără ca guvernarea să vină cu o soluție reală și rațională.
A prelua în forță controlul marilor parchete – DNA și Parchetul General – din mâna celor care au făcut presupuse abuzuri fără să garantezi că acele abuzuri vor înceta este o strategie greșită. După ce Tudorel Toader și PSD vor impune alți procurori-șefi nu vor mai avea nicio scuză, iar toate eventualele dosare făcute la comandă le vor fi imputate. PSD-iștii vor fi ei acuzați că bagă oameni la pușcărie și că fac dosare politice. Pentru că nu au putut sau nu au știut să reseteze Sistemul. Ei vor să preia „sistemul ticăloșit“ și să-l pună să presteze pentru ei. Roata se învârte în politică și guvernare, iar toți procurorii dispuși să le „răzbune“ pe victimele lui Kövesi să se gândească dacă nu cumva le va veni și lor rândul. Spirala urii nu va fi ruptă până ce toți actorii politici care controlează părți din Justiție și serviciile de informații nu se vor pune la masă să negocieze o pace. Până atunci se vor aresta între ei, PSD-iști și anti-pesediști, într-o disperată încleștare pentru putere, bani și impunitate.
Cu un PSD sângerând, în lupta pentru putere au intrat personaje și actori instituționali proaspeți, ajutați de sume de bani proporționale. Cavaleri ai „dreptății economice“, cum este și Andrei Caramitru de la USR, scriu texte vituperante din livingul vilei de 5 milioane euro de pe strada Sofia din București, texte destinate neo-marxiștilor cu venituri de o mie și un pic de euro din multinaționale. Cioloș face apologia socialismului din Europa lăudându-l pe Timmermans, doar pentru că Frans are niște reglări de conturi cu Dragnea. Iar Cioloș este, chipurile, de „dreapta“, deși n-a avut în viața lui o întreprindere privată.
Dacă prostia și îndobitocirea sunt apanajul electoratului PSD, „de la țară“, cum ni se tot spune de ceva vreme, cele două atribute fac pereche bună cu superficialitatea și ignoranța publicului anti-PSD, cei care dacă citesc un text scris mai mult de zece minute amețesc. Cei care merg la Cărturești să bea ceai și să citească pe verticală titlurile de pe coperțile cărților și își iau porția de filozofie urbană din „meme-uri“ și investigații recorder făcute cu telefonul. Pentru că nu are ce să pună în loc, pentru că nu știe și nici nu poate, PSD a pierdut „tânăra generație revoltată“, deși generația este profund de stânga, chiar neo-marxistă, cum spuneam. Spațiul virtual, al rețelelor sociale, unde virulența „discursului anti“ a atins „arta imprecației“, este ocupat acum de acești apostoli în converși și tricou ai lui Marx și Lenin.
Este amuzant totuși să vezi copii de 20 de ani cu pretinse vederi de stânga folosiți pe post de carne de tun în războiul politic tocmai de marile corporații. De fapt, momentul de ruptură al guvernării PSD a fost adoptarea Ordonanței 114, zisă și „a lăcomiei“. Puternicul lobby al industriei bancare, al jucătorilor din energie și telecomunicații demonstrează că puterea capitalului financiar este superioară politicului. Mai ales când politicul se manifestă în administrația centrală prin vocile unor incompetenți sadea ajunși miniștri.
Presiunea industriilor afectate de „ordonanța lăcomiei“, o ordonanță prost scrisă și prost negociată, a pus PSD în genunchi. Este suficient să te gândești ce bugete de publicitate cheltuie industriile financiar-bancare, din energie și telecom într-o mass-media atât de fragmentată. Iar răspunsul pentru naivii care nu înțeleg legătura dintre bani și ideologie este același peste tot în lumea civilizată: cel care dă banii comandă muzica. Celor care aveți dubii vă recomand să aveți răbdarea de a urmări până la final filmul „Brexit: Uncivil War“.
Să ne înțelegem foarte bine: nimeni nu plânge de grija PSD, pentru că și-au făcut-o cu mâna lor, din prostie și incompetență. Și, pentru că mă întreabă publicul, insistent, ce-i de făcut în aceste condiții, le răspund: Nu vă lăsați manipulați și atrași în războaiele altora, iar dacă o faceți, păstrați în minte nealterate, tot timpul, câteva principii, lucruri în care credeți voi cu adevărat. Și, mai ales, nu vă faceți chip cioplit din politicieni, indiferent cum îi cheamă. Ideile sunt mai importante decât oamenii.
