Nu are cum să ne surprindă lipsa de organizare, având în vedere că șeful de la Cultură, Daniel Breaz a avut un vis mai mult sau mai puțin urât și s-a trezit, peste noapte, ministru al Educației.
În acest an mai avem parte de o premieră. Nu s-au mai ținut consfătuirile cu profesorii din preuniversitar înaintea debutului școlii. E adevărat că aceste consfătuiri erau pline de bla bla-uri, dar, în același timp, erau importante pentru că ofereau o oarecare idee dascălilor despre ultimele schimbări. Cel mai mult aveau nevoie de informații profesorii care predau, din acest an școlar, la clasa a VII-a, unde a fost introdusă o programă nouă. Dar inspectorii școlari din teritoriu nu le pot transmite informații, deoarece, la rândul său, Ministerul Educației Naționale nu a organizat consfătuiri. Motivul ar fi întârzierea finanțării proiectului CRED, prin care Ministerul Educației vrea să pregătească dascăli care să prezinte noile metodologii colegilor. Proiectul ar trebui să se încheie în 2021, când, teoretic, vor fi instruite aproximativ 50.000 de cadre didactice. Până atunci, vom merge, în continuare pe “generații de sacrificiu”, improvizații în procesul de predare. Dar pentru conducerea Ministerului Educației nu potențialele lacune în pregătirea elevilor este îngrijorătoare, ci consumatul banilor pentru proiectele care ar trebui să îmbunătățească actul de predare.
Pe de altă parte, în mod sigur și pe bună dreptate, foarte multe cadre didactice au spus “Doamne ajută să nu se mai țină niciodată consfătuirile!”, acestea dovedindu-se, pe parcursul anilor, o reală pierdere de timp. Asta din cauza formei în care au fost ținute și care demonstrează habarnismul celor numiți la șefia Învățământului, atât la nivel central, cât și local.
Și, totuși, niște manuale
Există o parte îmbunătățită față de anul precedent. Copiii care au început clasa a VII-a vor avea, după atâția ani de așteptare, manuale școlare. Iar dacă cineva își pune întrebare cât i se datorează acest lucru actualului ministru interimar al Educației, Daniel Breaz, trezit în premieră la debutul anului școlar, ei bine, un mare 0%. Vor ajunge mai multe manuale la elevi, mai rapid, dar totuși cu întârziere, în urma deciziei ministrului demis, Ecaterina Andronescu, cea care a deschis, din nou, ușa editurilor particulare la licitațiile pentru achiziționarea de manuale. Într-adevăr, față de dezastrul comis anul trecut, de Editura Didactică și Pedagogică, în fruntea căreia a fost instalată fără concurs ucenica profesorilor din SRI, Maria Mihaela Nistor (un om total lipsit de experiență în domeniu) și care a publicat manuale pline de greșeli, pe care a fost nevoită să le retragă. Mai mult, anul precedent, Editura Didactică a reușit performanța de a livra, în luna octombrie nici 50% din totalul de manuale. În acest an școlar, conform datelor Ministerului Educației Naționale, peste 80% din manuale vor ajunge la elevi, tot în luna octombrie. Rămâne de văzut dacă editurile private vor livra manuale la fel de catastrofale din punct de vedere al conținutului. În total, trebuie livrate 2.785.000 de manuale. Doar pentru manualele destinate deja celebrei “generație de sacrificiu”, actuala clasă a VII-a, Ministerul Educației plătește 36 milioane de lei. Reprezentanții ministerului spun că au fost acoperite cele mai multe materii, urmând să fie acoperite anumite limbi străine și manuale în limbile minorităților. Până în acest an, copiii s-au bucurat de manuale doar la Educație Fizică și Educație Civică. Exact ce le lipsea.
Dar să nu o prezentăm pe Ecaterina Andronescu drept salvatoarea situației. Ministrul demis de premierul Viorica Dăncilă nu a făcut altceva decât să readucă situația la stadiul inițial, când anumite edituri particulare făceau legea, celebrele “căpușe” ale sistemului. Acum, evident, nu se poate evidenția monopolul. Ca orice căpușă și acestea trebuie mai intâi să se prindă bine de gazdă și apoi să sugă cât mai mult. Deci, Ministerul Educației poate fi căpușat fie de edituri particulare, fie de “copila sa”, Editura Didactică și Pedagogică (de fapt, de conducerea acestei instituții mutant, al cărei statut este ambiguu, nefiind clar dacă mai este regie autonomă, societate pe acțiuni sau…). Cert este că lucrurile nu se schimbă în afacerea manualelor școlare, doar capătă o altă față. Iar miza cea mare sunt auxiliarele (culegeri pentru profesori și pentru elevi, caiete de lucru etc.). Dacă manualele trebuie livrate la minister, pentru prețuri destul de mici, acestea sunt însă, doar taxa de intrare pe o piață de milioane de euro, fapt ce nu îi este necunoscut niciunui politician care a trecut pe la conducerea Învățământului.
Elevii și părinții acestora rămân o baltă cu mult pește, concesionată de câte un ministru, ce va tenta mereu pescarii particulari, dar care nu sunt prea încântați să achite taxa de pescuit și, astfel, pot fi depășiți de braconierii de la stat.
