Ca unul care cunoaște de treizeci de ani Partidul Popular European și care a fost alături de marii lideri de odinioară: Wilfried Martens și Wim Van Velzen, ambii deschizătorii drumului de aderare a României la UE, nu mai regăsesc azi ideile și principiile de bază ale celei mai prestigioase uniuni a partidelor de dreapta. Unde mai sunt subsidiaritatea, pluralismul democratic și economia socială de piață? Pierdute prin coșul de gunoi al celui mai impopular și neadecvat lider, Ursula von der Leyen care, nu întâmplător, a fost poreclită președintele american al Europei, de către oficiosul Bruxelles-ului, Politico.com?
Sub conducerea sa, Comisia Europeană a înmiit directivele – pe post de noile ucazuri – către statele membre. Principiul subsidiarității a fost tocat mărunt de lipsa de transparență și de dezbatere a subiectelor arzătoare ale Uniunii Europene. La un ordin american, Ursula a deschis cea mai mare închisoare din istoria umanității – plandemia – a topit bruma de prosperitate a Europei, a instituit catastrofalul Green Deal, cu singurul scop de a mări prețurile la produse și servicii, în vederea creșterii profiturilor așa-numiților stakeholders interesați.
citește și: Va fi Bucureștiul centrul politic al Europei?
Cum a penetrat ecologismul și neomarxismul cea mai importantă alianță de dreapta din Europa?
Lansată pe orbita politică, precum un balon meteorologic fără program de întoarcere la sol, a slujit Washington-ul mai bine ca Ana Pauker Moscova. În ciuda deschiderii dosarului de cercetare a achiziției vaccinurilor, aflat pe rol la procurorii EPPPO, nu a fost jertfită pe eșafodul anticorupției – precum altădată, Rosa Luxenberg pe cel al marxismului. Pare-se că e încă utilă hegemonului și de aceea, astăzi va fi votată pentru o nouă candidatură de către delegații partidelor din PPE, prezenți la București. Candidează singură pe loc. Unde mai e competiția? Ce valori promovează acum PPE? Ecologismul și agenda neomarxistă? E mai mult progresism în agenda PPE decât mentă în guma de mestecat. Se întorc părinții fondatori ai PPE în mormânt.
Fiindcă la toate relele de pe lume există și alternative bune: Încă din 2019, am pariat pe tânărul bavarez Manfred Weber. Avea 46 de ani și o experiență de aproape șaisprezece ani în Parlamentul European. Și-a făcut campanie în stil american! S-a dus în Portugalia și a băut vin Porto, în Grecia a mâncat tsatsiki. În Irlanda a încălțat sandalele locale. În România, a vorbit despre “spiritul de la Sibiu.” Nu am ascuns și că era șvab, mult mai apropiați de români, decât sașii.
citește și: Lupta lui Donald Trump cu infernul
Văzând că este preferată Ursula von der Leyen, a dat un pas înapoi. În schimb, a primit președinția Partidului Popular European, poziție de mai mare perspectivă pentru un om politic înzestrat cu răbdare.
Pluralism în cadrul Frontului sau cum se conturează dictatura democratică
Astăzi, Congresul PPE de la Romexpo va semăna mai mult cu o plenară de tristă amintire. Ursula von der Leyen va fi singurul candidat pentru șefia Comisiei Europene, chiar dacă Roberta Metsola ar fi avut și ea o șansă. Dar democrația pare atârnată-n pod. La PPE nu există, ca la Fratele cel Mare de peste Ocean, alegeri primare. E un fel de pluralism în cadrul Frontului, așa cum decreta Ion Iliescu, în momentul constituirii Frontului Salvării Naționale, cu el unic conducător.
Ursula va poza deloc ursuză. Primită de aplauze frenetice. Entuziasm orchestrat. Bucurie printre grimase. Zâmbete tovărășești. Cam asta va fi starea psihologică a mulțimii fost creștin democrate, care-și pierde tot mai mult măsura, simțul competiției și al dezbaterilor de idei. Sub conducerea sa, în timp de cinci ani, premisele instaurării dictaturii democratice sunt plauzibile. A verificat forța de rezistență a europenilor. Știe că mai e loc de supunere și de acceptare.
De ce-l susțineam pe bavarez?
Manfred Weber e din alt aluat. Poate că a avut neșansa de a fi promovat de CSU, fratele mai mic al CDU. Partidul Creștin Social a fost mai mereu un aliat de încredere al partidului fondat de Konrad Adenauer. Și s-a conformat mai mereu.
Inginer de profesie, Manfred Weber e un conservator moderat, un creștin practicant și un loialist față de mentorii săi. Sunt cunoscute desele sale retrageri la München, de unde își ia energie.
Mai degrabă conciliator decât ambițios, a fost promovat de către Angela Merkel. Poate și pentru motivul că nu s-a confruntat direct cu electoratul – fiind mai mereu pe listele CDU-CSU pentru europarlamentare – s-a adaptat mai ușor contextului. Deși a avut inițiative lăudabile, în final n-a provocat agenda! S-a conformat status quo-ului.
Cu toate că în marile probleme ale Green Deal-ului, ale Agendei Verzi europene, ale industrializării, a avut mereu opinii separate, argumentate și de bun simț, în cele din urmă a mers pe valul majorității. A explicat mereu că exacerbarea temelor de mediu umflă procentele ecologiștilor. N-a fost ascultat! Modul senzațional în care s-a repliat, după înfrângerea sa din 2019, când deși susținut de Angela Merkel, n-a ajuns președintele Comisiei Europene, îl califică pentru poziția de om de stat. Politica se face în foruri politice, nu în cele de maximă responsabilitate.
Aș fi pariat pe tânărul bavarez, dar n-a fost să fie. Atât s-a putut.
Și mai e ceva, întotdeauna geanta de rezervă trebuie să fie mai bună decât cea în funcțiune pe carosabil.
P.S. Dacă aș mai fi avut puterea de influență de altădată din PPE, l-aș fi dus într-o vizită scurtă la Topoloveni, pentru a-i arăta că singurul produs 100 % natural – “Magiunul de prune” – nu are loc în supermarket-uri de produsele “cu iz de prună.”
VOCILE LUMII
Centrul Wilfried Martens pentru Studii Europene
PPE s-a format în anul 1976 pe o serie de principii clare: o viziune creștină asupra omenirii; libertate si responsabilitate, subsidiaritatea și un angajament clar față de o Uniune Europeană puternică și prosperă. În concepția noastră (a columniștilor Wilfried Martens Centre), aceste valori nu doar că ne unesc, dar ne și diferențiază față de concurenții politici. După căderea Zidului Berlinului, multe partide din Estul Europei s-au alăturat PPE. Corneliu Coposu a afiliat încă din clandestinitate PNȚCD la Internaționala Creștin Democrată.
