Rezultatul alegerilor parlamentare din acest an a fost primit cu surpriză și mai ales cu emoție. Luat de valuri, parte de valul satisfacției, parte de cel al frustrării, poporul s-a manifestat găunos pe rețelele de socializare, totul centrându-se pe stupefianta contra-performanță a progresiștilor, raportată la cel puțin la fel de mirabila izbândă a noilor naționaliști.
Într-o singură zi, internetul s-a împestrițat oribil, mesajelor, fotografiilor și discursurilor tâmpe despre imperativul mobilizării populare, din prima parte a zilei, urmându-le jalea colectivă a bulelor de progresiști, cele care își justificau eșecurile punându-le pe seama dezinteresului bravului popor din urmă cu un an.
Indiferent de retorică sau de pasiuni, caftul postacilor pe frontul Facebookului a fost unul general, în condițiile în care, așa cum îi ”șade” bine românului nesumat, dușmanul a fost identificat tot în persoana unui subiect comun și abstract, văzut ca specie parazită în care poporul și-a descărcat propriile-i apucături.
Până și politicienii au înjurat tot politicieni. Hoții de la PSD i-au înjurat pe cei de la PNL și i-au acuzat că au distrus țara. Neo-marxiștii de la USR i-au înjurat pe cei PSD și PNL acuzându-i că, în calitate de penali care se agață de putere, au nenorocit destinul poporului. Băieții de la AUR i-au ”gratulat” pe toți, la grămadă, ca pe niște lifte puse în slujba ocultei străine, mereu puși pe căpătuială.
Poporul, prin reprezentanții lui cei mai de soi, a dat și el de pământ cu toți politicienii. Căci, nu-i așa?, poporul are dreptate chiar și când nu are. Politicienii, cei cărora tocmai poporul le-a legitimat acest statut, au revenit în retorica publică drept sursă a relelor și cauză a înapoierii.
De ce oare uită, poporul, în astfel de momente emoționale, că pe grobienii din politică tot el i-a adus la butoane? Nu știm. Poporul a umplut parlamentul de curve, de hoți, de proști și analfabeți. Aproape o treime din popor a votat, și anul ăsta, aceleași specimene cu mici variațiuni. Un segment de mai bine de două treimi din popor, mai scăpătat sau mai emancipat la portofel, a stat pe margine scârbit și frustrat. Pe ăștia din urmă nu e bine să-i întrebi direct cum trăiesc, cum și-au făcut averile și nici de ce se complac. Nu de alta dar ești catalogat imediat drept un securist nesimțit care își bagă nasul în ciorba unor oameni cinstiți care au muncit din zori și până-n seară etc, etc, etc. Ăștia sunt exegeții care, conform politicii beznei minții, participă dar nu se bagă. Nu-i de nasul lor, e treaba altora să facă. Să se facă! De ce nu se face? Acestea-s întrebările care-i macină.
România este ce este grație poporului ei minunat, harnic, cinstit, deștept și pretențios. Nici nu înțelegi cum dracului dintr-un neam atât de nobil a ieșit o așa poșircă de politicieni. Pe 6 decembrie am votat din nou. Din nou cu stomacul, din nou cu niște lepre multicolore, elite ale prostiei și neam-prostiei. Din nou cei care pricep ceva din ce se întâmplă au ales să stea acasă. Iar asta înseamnă că, din nou, patru ani de zile suntem condamnați să așteptăm ceva mai bun de la aceleași, în marea lor parte, nulități, pe care le trimitem la îndestulat din banii publici, din patru în patru ani.
