București este a treia cea mai poluată Capitală din UE, conform Agenției Europene de Mediu. Un raport, coordonat de Deutsche Umwelthilfe acuză România și alte state, de metode neconforme de măsurare a poluării, ascunzând gravitatea reală a situației, în special în privința emisiilor de NO2. Aceste practici încalcă reglementările UE, iar raportul realizat de un ONG, Asociația 2Celsius, subliniază nevoia urgentă de transparență și măsuri concrete pentru combaterea poluării urbane.
Ne uităm într-o oglindă spartă dintr-o cameră plină de fum. Mediul natural în care trăim e învăluit într-o ceață groasă de incertitudine și neîncredere, iar oglinda este imaginea încrederii publice și internaționale. Fiecare crăpătură din oglindă reflectă o mică fisură în relația dintre Guvern și cetățeni, dintre România și partenerii săi europeni, dar și între umanitate și natură, până la urmă.
Pe măsură ce aceste acuzații cresc, fisurile se adâncesc, iar reflectarea devine din ce în ce mai deformată. Oglinda nu mai oferă o imagine clară a realității. Datele de mediu presupuse a fi falsificate, distorsionează adevărul despre starea reală a aerului, a apelor și a solului. În acest context, „măsluirea” nu este doar o problemă tehnică, ci una profund etică, o problemă care zdruncină însăși fundația responsabilității față de viitor.
Stații de monitorizare, amplasate „incorect”
Măsurătorile efectuate în București au relevat mai multe puncte ”cu niveluri semnificativ mai mari de poluare cu NO2, decât cele înregistrate de staţiile oficiale de monitorizare”, se arată în prezentarea raportului celor de la 2Celsius. Unul din motivele invocate de cei care au monitorizat situația în Capitala României este amplasamentul incorect al posturilor oficiale de măsurare, care nu se află în locurile în care ”sunt de așteptat cele mai mari concentrații de NO2”. Cei de la 2Celsius este stația de monitorizare a traficului urban de pe Șoseaua Ștefan cel Mare, situată într-un spațiu deschis, cu o bună ventilație și nu într-un așa-numit ”canion stradal”, unde se concentrează, de fapt, poluarea. Situația este comparabilă cu cea identificată la Budapesta, unde o stație oficială de măsurare se află în mijlocul unui parc.
În București, 60% dintre emisiile poluante provin din trafic, proporția modificându-se ușor în lunile reci, când poluarea crește de la pornirea centralelor de apartament.
Într-un raport anterior, reprezentanții Asociației 2Celsius au atras atenția că cea mai importantă stație oficială de măsurare a poluării în trafic, amplasată în fața Cercului Militar de pe Calea Victoriei din București, nici măcar nu a fost funcțională în 2023. În acest loc, observatorii independenți au măsurat, de fapt, și cea mai mare valoare medie anuală înregistrată în Capitala României, de 53,5 micrograme pe metru cub (μm/m30), în condițiile în care legislația în vigoare în România (decisă politic, fără să se țină cont de recomandările de sănătate publică) nu permite depășirea valorii de 40 μm/m3 și va trebui cât mai curând înjumătățită. De altfel, în toate punctele de măsurare se depășesc îndrumările Organizației Mondiale a Sănătății, care specifică nivelul admis la 10 μm/m3.
Raportul nu a avut ecou la Ministerul Mediului
În România, rețeaua de monitorizare națională a calității aerului, impusă de normele Uniunii Europene, este subdimensionată. De altfel, unul din motivele pentru care statul român a făcut obiectul unei proceduri de infringement la Bruxelles a fost determinat de submăsurare.
Mihai Stoica, directorul executiv al acestui ONG, 2Ceslius, partenerul din România al Deutsche Umwelthilfe spune că ”Nu știu dacă este o problemă de resurse sau mai degrabă de dezinteres. Sau poate chiar de interes. A existat o discuție pentru a aduce legislația la zi, dar la Ministerul Mediului ni s-au închis porțile, ne-au spus că senzorii cu care operează societatea civilă nu sunt omologați și datele nu sunt relevante”.
La nivel economic, falsificarea datelor poate atrage sancțiuni severe din partea Uniunii Europene, iar acest lucru se va simți ca un lanț greu care încetinește dezvoltarea economică. Investitorii străini devin reticenți, iar fondurile pentru dezvoltarea durabilă pot fi reținute sau retrase. În loc să stimuleze progresul, această umbră de îndoială blochează oportunități de creștere. Este ca o iarnă prelungită, în care pământul înghețat refuză să lase sămânța să încolțească.
În cele din urmă, la nivel de mediu, impactul este poate cel mai grav. Natura nu poate fi înșelată. Pădurile tăiate ilegal nu vor crește la loc, doar pentru că cifrele spun altceva. Poluarea aerului și a apei nu dispar cu un raport favorabil. Într-o lume în care protecția mediului devine prioritară, orice abatere a normelor internaționale este văzută ca un afront la adresa eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice.
Acuzații potrivit cărora România ar falsifica grav date de poluare, pentru a evita sancțiuni din partea Uniunii Europene sau a altor instituții internaționale ridică semne de întrebare asupra angajamentelor reale ale țării, în ceea ce privește sustenabilitatea. România s-a angajat să respecte Acordul de la Paris și Directivele europene, trebuie să adopte măsuri concrete pentru reducerea poluării. Investițiile în energie regenerabilă, modernizarea infrastructurii de transport și implementarea unor reglementări mai stricte pentru companiile industriale sunt pași esențiali pentru energie, pentru creșterea calității aerului și a apelor. România are la dispoziție fonduri europene substanțiale pentru proiecte de mediu, și utilizarea eficientă a acestora poate transforma țara într-un exemplu pozitiv de transformare prin energia verde.
